Rolul preoției slujitoare în menținerea unității Bisericii

Dacă preotul ține în unitate o comunitate liturgică, adunând pe toți membrii ei, cu rugăciunile lor, în jurul jertfei Domnului, episcopul menține unitatea între preoții unei Biserici locale reprezentând pe Hristos față de o comunitate mai largă și menținând prin aceasta în unitate Biserica dintr-un anumit teritoriu. Reprezentând pe Hristos în acea unitate mai largă a Bisericii, el hirotonește pe preoții din cuprinsul ei. Apoi prin comuniunea dintre fiecare episcop cu toți episcopii, începută prin hirotonia unui episcop de către mai mulți episcopi, ca reprezentanți ai întregii Biserici, se menține unitatea întregii Biserici.
Mijlocitorii lui Hristos
Dar episcopii rămân și ei, ca persoane umane, încadrați în comunitate, ca mădulare ale corpului lui Hristos, mântuindu-se în cadrul corpului lui Hristos. Legea comuniunii e valabilă și pentru ei.
De aceea relația între preotul și episcopul slujitor și comunitate nu se poate reduce la o singură formulă. El este și mijlocitor al lui Hristos, dar este și membru al Bisericii ca trup al lui Hristos. Nici un episcop nu se singularizează, nu devine substitut văzut exclusiv al unicului cap, Hristos. De aceea Hristos a lăsat la conducerea văzută a Bisericii comuniunea Apostolilor și după ei comuniunea episcopilor, ca urmași ai comuniunii Apostolilor, nu pe Petru singur și pe urmașii lui. Prin aceasta episcopul este încadrat nu numai în comunitatea Bisericii, ci și în comuniunea episcopatului, între ele fiind o strânsă legătură.
Fiecare membru al Bisericii, chiar episcop de-ar fi el, se mântuiește în dependența de Hristos și în comunitatea Bisericii, pentru ca Același Hristos este în toți membrii Bisericii, unindu-i ca pe un corp al Său în infinitatea iubirii Sale față de Tatăl și a Tatălui față de ei. De aceea un episcop e hirotonit de mai mulți episcopi, ca reprezentanți ai întregului episcopat, și prin aceasta, de Hristos în calitatea Lui de cap al întregii Biserici, căreia îi mijlocește lucrarea sa prin întregul episcopat, prin toți preoții în comuniune prin episcopi.
Nu numai jertfă, ci și jertfitor
Dar relația între preot sau episcop și Hristos nu se poate reduce la o formulă simplistă nici din alt punct de vedere. Cel ce ierurghisește prin el Euharistia este Hristos Însuși. Hristos este și în Liturghie nu numai jertfă, ci și jertfitor. Ca atare nu este jertfit propriu-zis de episcop sau de preot, ci Se jertfește Hristos Însuși. El “Se sfarmă și nu Se desparte”, El Se dăruiește celor ce se împărtășesc “prin mana Lui cea atotputernică”.
Prefacerea darurilor în trupul și sângele lui Hristos se săvârșește prin Duhul lui Hristos, dar pe Duhul Îl trimite Hristos și împreună cu Duhul este și El de față.
Hristos se pune în legătură directă cu poporul credincios
Deși pentru zidirea sufletească a credincioșilor e de dorit ca preoții și episcopii să aibă o viață duhovnicească exemplară, adică să se aducă și ei jertfa împreună cu Hristos, totuși întrucât Hristos Însuși aduce și dăruiește prin preot și episcop trupul și sângele Său întregii comunități bisericești, aducerea și dăruirea Lui în Taine nu Și-o face dependentă de vrednicia preotului și a episcopului, întrucât nevrednicia lor nu e nevrednicia lui Hristos și a Bisericii ca trup al lui Hristos, Care se află în relația iubirii nesfârșite cu Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur zice că Hristos “lucrează prin toți (preoții și episcopii), pentru a mântui poporul, chiar daca ei ar fi nevrednici”. Hristos Se pune prin aceasta în legătură directă cu poporul credincios, sau Se află într-o legătură pe care o intensifică, chiar prin actele slujitorilor nevrednici. Curios e că, chiar cei ce ar avea mai multă independență de slujitorii Bisericii în relația lor cu Hristos, se smintesc mai mult de nevrednicia lor, deci dau mijlocirii un sens mai important decât îl are de fapt.
Mijlocirea trebuie luată mai mult ca ocazionare, ca mediere străvezie, decât ca împropriere personală de către slujitor a darului de la Hristos și ca transmitere în felul acesta, la credincioși.
(www.resurse-ortodoxe.ro, Teologia Dogmatica Ortodoxă – Pr. Dumitru Stăniloae)