În Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel citim următoarele: „Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinților, femeile voastre să tacă în Biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună. Iar dacă voiesc să învețe ceva, să întrebe acasă pe bărbații lor, căci este rușinos ca femeile să vorbească în biserică” (I Corinteni 14, 33-35).
Cuvântul acesta al Sfintei Scripturi, dacă nu este înțeles în sensul lui autentic, poate da naștere la tot felul de interpretări smintitoare. Astfel, ar putea să li se pară unora că Apostolul face discriminare între bărbați și femei, sau că ar fi influențat de mentalitatea lumii antice, potrivit căreia femeia se află într-o vădită inferioritate față de bărbat, fiind socotită sclava acestuia.
Sfântul Apostol Pavel, atunci când le scrie corintenilor cuvintele amintite mai sus, nu are în atenție însă decât păstrarea ordinii în Biserică și a diversității slujirii bărbaților și a femeilor, deopotrivă, pentru că în Biserica lui Hristos, fiecare categorie de credincioși, atât cea a bărbaților, cât și cea a femeilor, este înzestrată cu o slujire proprie, așa încât slujirea femeilor nu poate fi împlinită de bărbați, iar slujirea bărbaților nu poate fi făcută de către femei, indiferent cât de pricepute ar fi acestea. Astfel, preoția se exprimă în Biserica lui Hristos pe linie masculină, și tocmai de aceea în Biserică bărbații sunt chemați să învețe și să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu. Femeile sunt chemate la alte slujiri în Biserică, precum: slujirea socială a semenilor aflați în nevoi prin acțiuni caritabile, sau înfrumusețarea sfântului lăcaș, dată fiind delicatețea și sensibilitatea lor față de nevoile celor din jur. Slujirea femeii în Biserică nu este cu nimic mai prejos decât cea a bărbatului, numai că ea se exprimă în mod diferit.
Potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel, femeia nu are în Biserică chemarea de a vorbi sau de a propovădui învățătura dumnezeiască, ci ea are din această perspectivă chemarea de a asculta învățătura, silindu-se să o împlinească în viața ei. Sfântul Apostol are de asemenea în vedere neorânduiala pe care femeile din comunitatea creștină de la Corint o stârneau în biserică, vorbind în timpul slujbei și producând agitație și dezordine. Atunci când le scrie corintenilor ca femeile lor să tacă în biserică, Sfântul Apostol se referă și la păstrarea atmosferei de rugăciune în sfântul lăcaș și evitarea vorbăriei inutile și deranjante.
Așadar, femeia nu este chemată să predice în Biserică, ci să asculte cuvântul dumnezeiesc cu evlavie și credință. Ea poate, în schimb, citi la strană rugăciuni și psalmi, în vremea sfintelor slujbe, participând de asemenea și la cântarea din Biserică. Tocmai de aceea, în parohii, strana bărbaților poate fi dublată și de o strană a femeilor, cântându-se și citindu-se în mod alternativ.
Astfel, interdicția referitoare la tăcerea femeilor în Biserică se referă la predică și în nici un caz la citirea sau la cântarea acestora în sfântul lăcaș. De asemenea, îndemnul Sfântului Apostol Pavel, ca femeia să tacă în biserică, trebuie înțeles și în legătură cu păstrarea ordinii și a liniștii în vremea sfintelor slujbe, dar și după săvârșirea acestora, rămânând la fel de actuală și pentru creștinii din zilele noastre. În acest din urmă înțeles, ea se potrivește la fel de bine, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
(pr. lect. dr. Lucian FARCAȘIU, www.ziarulumina.ro)
