Rolul familiei în ortodoxie

Se repetă necontenit formula: „familia este celula societății”. Se cuvine însă să-i aducem completările de rigoare.
Familia adevărată, care își păstrează la noi valențele spirituale din etnogeneză, instituție creată de Dumnezeu, și ridicată printr-o sfântă taină la o înălțime dumnezeiască, este mai mult decât o celulă a societății. În calitatea ei de putere formativă a neamului nostru, este sursa creatoare și laborator sacru în care s-a plăsmuit și se mai plăsmuiește, a luat chip și se întreține ca atare, în fiecare moment, neamul și pământul său, cărora le dăm numele de România.
…
Istoricește vorbind, familia a avut la români ca fundament și suport Ortodoxia, adică tradiția neamului. Și tot atât de adevărat și justificat este și faptul că doar această tradiție i-a permis să-și dezvolte completamente valențele și virtuțile. Tradiția creștină, având ea însăși drept suport miracolul euharistic, puterea tainei ce-i unește pe soți pe veșnicie, pătrunde și susține familia, în sensul formării unei structuri puternice și ducând-o împreună cu neamul pe care îl întemeiază, la înălțimea unei realități inalterabile în istorie și făcând din ea o cetate inexpugnabilă…
Vorbind chiar la modul universal al cuvântului, istoricii convin că epocile de prosperitate și putere ale popoarelor coincid întotdeauna cu epocile de puritate și solidaritate a vieții familiale. Dar și invers. Corupția și degradarea vieții sociale sunt contemporane cu decăderea morală a familiei.
…
Deși nu ne aparține direct, desacralizarea vieții familiale provocata de Revoluția franceză sau de cea bolșevică ne privește pe noi. Campaniile antireligioase au ucis sentimentul de respect, de datorie, spiritul de devotament și sacrificiu, iubirea și fidelitatea, toate valori indispensabile pentru existența familiei tradiționale, în care se adăpostește sufletul românesc. Asistăm în țara noastră la renașterea unui păgânism domestic, ce înaintează progresiv și insistent, făcând să triumfe suprasolicitarea egoismului carnal.
(Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan9
Cel mai mare păcat al credincioșilor căsătoriți este avortul, uciderea de copii și al doilea asemenea acestuia este desfrânarea (adulterul ). Îndemn pe toți credincioșii Bisericii Ortodoxe să se ferească de aceste două prea mari păcate, iar dacă le-au făcut, cu voie sau fără voie, să se mărturisească la duhovnic cu mare căință, să primească canon cu căință pentru ele și așa, cu mila lui Dumnezeu, să-și mântuiască sufletele lor. Să-L rugăm pe Mântuitorul Hristos Care S-a făcut prunc pentru noi să păzească casele credincioșilor noștri și pământul românesc de aceste două prea cumplite păcate strigătoare la cer, care aduc mânia Domnului peste noi toți și osânda veșnică. (Pr. Cleopa)