Noua campioană la Open-ul francez și totodată numărul doi mondial, începând de azi, este Garbiñe Muguruza. A ajuns în finală fără emoții, Sam Stosur fiind pradă ușoară, așa cum ar fi trebuit să fie și mai înainte, pentru știm noi cine. Dar cred că istoria nu s-ar fi scris altfel, Muguruza a fost prea bună în această ediție. Bineînțeles, adversară i-a fost Serena, cea ocrotită de noroc în semifinala cu Bertens. Aceasta din urmă, deși cu o problemă serioasă la picior, a jucat foarte curajos și a avut în două rânduri șansa să închidă primul set. Ca să nu mai spunem că o minge care a escaladat indecent fileul a împiedicat-o să aibă alte două mingi de set legate. Serena, vulpe bătrână, a chinuit-o cu scurte, la multe dintre ele olandeza renunțând să ia startul. Dar a arătat tuturor că Serena poate fi învinsă. I-a revenit această misiune Muguruzei, în finală. Iar jucătoarea spaniolă, cu 12 ani mai tânără, s-a achitat de ea exemplar. Dacă Serena fusese învinsă în Australia de Kerber, care nu era la prima tinerețe, acum a venit rândul unei reprezentante a noii generații, un prim semn de înnoire a circuitului feminin. Muguruza le va inspira și pe celelalte, iar de-acum cred că nimic nu va mai fi ușor pentru Serena.
În schimb, ATP nu se primenește încă, căci junele Thiem încă n-are colți pentru pielea tăbăcită a lui Nole. Dar, în ciuda scorului, a stat în puncte cu sârbul, iar cele mai spectaculoase au fost ale lui. Îmi mențin părerea în privința sa, Thiem va fi multiplu câștigător de Slam în următoarea decadă. În definitiv, la vârsta austriacului, Federer încă nu câștigase vreunul, pentru ca apoi să strângă 17, iar Djokovic nu încheia pe picioare meciurile lungi! Apropo de meciuri lungi, cealaltă semifinală n-a fost una epuizantă, așa cum mă așteptam. Patru seturi, dar niciunul cu prelungiri. A fost meritul lui Murray, devenit suficient de bun pe zgură pentru a-l frustra pe Wawrinka. Nu știu dacă va fi fost suficient și pentru Djokovic, dar măcar s-a putut prezenta în plenitudinea forțelor. Oricum, dacă circuitul masculin rămâne deocamdată captiv generației actuale, măcar turneul de la Roland Garros are un campion în premieră și la băieți. Oricare dintre Nole și Andy îl merită.
