ROHOZNA. Satul lui Rohozna diac, din vecinătatea Cernăuților, menționat în 6 octombrie 1519 drept sat domnesc, dăruit de Ștefăniță Vodă Episcopiei de Rădăuți, nu rămâne mult în proprietatea călugărilor, din moment ce, în 14 decembrie 1602, Vasile, fiul Anușcăi, vindea starostelui Vasilie Cracalia, „pentru 20 taleri partea lui de ocină din Rohozna, din a treia parte, a noua parte.
În 22 iunie 1620, satul Rohozna va fi împărțit între Iordache Cantacuzino, Ion Prăjescul, Vasile Cracalia și familia Brânzanul.
În 7 mai 1622, Isac, diacul din Cosinești, vindea vornicului Gavrilaș Mateiaș a treia parte din satul Rohozna.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… jumătate de sat Rohozna”.
În 5 octombrie 1666, Micuța Vasilco, văduva lui Andrieș Brânzanul, răscumpăra moșia ei din Rohozna, zălogită de Andrieș, și o dăruiește fetei sale, Alexandra, jupâneasa lui Ion Avram.
În 20 ianuarie 1724, Toader Ursachi, fiul lui Dumitru, nepotul lui Gheorghe Ursachi, câștiga la Divan, în dauna lui Darie Brânzanul, două treimi din Rohozna, zestre de la socrii lui, Alexandra și Iordachi Cantacuzino.
În 8 iulie 1730, Gheorghe Ursachi, fiul lui Toader, dăruia fratelui său, Manole Zamfir, Mare căpitan de Coțman, cele două treimi din satul Rohozna, dobândite de părintele lor. Manole Zamfir, la rândul lui, dăruiește moșia, în 5 noiembrie 1741, soților Andrei și Catrina Potlog, Andrei fiind nepotul de fiu al lui Manole Zamfir. Părțile acestea de sat ajung, în 21 februarie 1756, în proprietatea lui Mihalache Sturza, ginerele lui Gheorghe Ursachi, care se călugărise și își luase numele monahal Varlaam, dar intră în dispută cu Vasile Cracalia.
Colonizarea cu ruteni a Rohoznei se face în baza scrisorii lui Ioan Theodor Callimah Vodă din 5 iunie 1760, prin care împuternicea pe Ianachi Milo, starostele de Cernăuți, „să fie volnic a chema și a strănge oameni streini, fără de bir la vistierie… la săliște Lențăști i Rohozna”, poruncindu-i ca „oameni de țară și care au avut bir în vistierie nicidecum pentre dănșii să nu se mistuiască, că, aflându-să că au mistuit măcar un om de aice, să știe că pe vornicelu și pe cei mai fruntași ai satului cu ulița să vor pedepsi”.
Conflictul de durată dintre Brânzenești și Cracalieiști a fost rezolvat, în 8 mai 1773, de Divanul Cnejiei Moldovii, care a hotărât ca „Cracaleștii și Brănzăneștii să stăpânească a triia parte din Rohozna împreună”.
În 1775, Rohozna avea 4 mazili, 2 popi și 49 familii de țărani.
În 1782, Toma Iamandi stăpânea o treime din Rohozna, zestrea jupânesei lui, fata lui Mihalachi Sturza; Manole Potlog avea o treime din tot satul și o optime din treimea de jos, moștenire, prin mama sa, de la Ursachi vistiernic; Mihalachi Cracalia avea 3/24 părți din sat; Gligorie Brânzan – 2/24 părți; Constantin Rășcan spătar – 2/24.
Biserica Nașterii Maicii Domnului din Rohozna, construită în 1680, reconstruită în 1857 și restaurată în 1875, avea, în 1843, 1.008 enoriași, postul de paroh fiind vacant, iar patronatul bisericesc fiind asigurat de armeanul Ioan de Mustatza. În 1876, sub același patronat, biserica avea 1.307 enoriași, dar fără paroh. În 1907, paroh era Vasile Cozarisciuc, născut în 1858, preot din 1884, paroh din 1886, iar cantor, din 1898, George Suharec, născut în 1858.
Din 1875, funcționa în sat o școală cu 6 clase[1].
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 17, 1876 p. 28, 1907 p. 56