Rogozin filosof!

Oficial, Rogozin se prezintă ca fiind „jurnalist, economist, filolog, filosof”. Din patru profesii declarate, trei ar fi umaniste – și când colo, avem de a face cu un irascibil soldățoi grobian (culmea, fost înalt reprezentant al Rusiei la NATO!) în stare să rotunjească astfel de fraze „diplomatice”, de subtil rafinament intelectual: „Vom decide cum să distrugem aceste creaturi mârșave”. Creaturile mârșave ar fi românii care i-au interzis survolul. Povestea-i cunoscută, presa de toate culorile a comentat-o în detaliu, așa că n-o să insist decât asupra câtorva chestiuni fie nebăgate în seamă, fie pur și simplu neștiute.
Mai întâi, refuzarea survolului României și acceptarea lui de alte state membre ale UE. Simplu: numai Bucureștiul a știut că Rogozin se află în respectivul avion de linie. Și nu putea fi informat decât de la Chișinău, punctul terminus al voiajului. Cine și cum a trimis știrea rămâne de văzut. În Basarabia se vorbește despre oamenii lui Plahotniuc. Poate-i așa, poate nu-i. Polonezii și maghiarii au primit cerere de survol din partea unei aeronave ce transporta pasageri pe rute cunoscute. Controlorul de trafic de la Varșovia n-avea cum și de ce să întrebe dacă Rogozin e la bord; cel de la București, informat la timp, a făcut-o și a luat decizia după cuvenitele aprobări ale autorităților române. Nu-s sigur că „sorelele” din UE, de-ar fi știut despre ce pasager e vorba, unde și de ce se duce, ar fi interzis survolul – oricum, lipsa informării le exonerează de orice suspiciune.
Mai departe, intrăm într-un scenariu și tenebros, și absurd: înalta personalitate moscovită se ducea la Tiraspol pentru a… sărbători împreună cu transnistrenii „25 de ani de la începerea operațiunilor ruse de menținere a păcii”. Tocmai Rogozin, care nu numai că a luptat cu arma în mână și, poate, a ucis basarabeni, dar a mai și alcătuit un detașament de „voluntari” moscoviți, aducându-i pe frontul de la Nistru! Cu motivația pe cât de cinică, pe atât de stupidă „detașamente înarmate de fasciști români (n-a fost picior de român acolo! – n.n.) și moldoveni au invadat Transnistria în 1992. Acestor cohorte i-au ripostat detașamentele armatei transnistrene (nici nu exista pe atunci, de ambele părți au luptat formații improvizate ale Poliției, n.n.), cazaci, garda nistreană și voluntari”. Numai că Transnistria era și este teritoriu al Republicii Moldova, ceea ce ar însemna că Basarabia și-a „invadat” propria țară! Halal argumente! Invadatori erau cazacii (n-aveau ce căuta acolo!) și „voluntarii” ruși. Dintr-un condei, Rogozin întoarce pe dos întreaga logică a războiului de la Nistru!
Iar Dodon subscrie, complet ilogic și absolut imoral, intenționând nu numai să participe la „sărbătoare”, dar să și decoreze combatanți „de ambele părți”! Dacă nu m-aș fi aflat acolo, pe linia frontului, unde au murit sute și sute de basarabeni, poate că aș accepta, fie și parțial, ipoteza neimplicării Armatei a XIV-a în războiul de la Nistru, numai că am văzut realitatea cu ochii mei. Rețeta, cu mici variațiuni, a fost aplicată la ocuparea Crimeei și, acum, în întreținerea conflictului armat din Ucraina (pe undeva, Ucraina își merită soarta, câtă vreme i-a susținut constant pe tiraspoleni și i-a alimentat cu arme și muniții).
În cartea „Zece ani de foc” am consemnat pe sumedenie de pagini „neimplicarea” rusă, care, adeseori, a îmbrăcat forme nu numai bizare, ci și de comedie pură. Mai întâi, susținerea financiară. Ofițerii „gărzilor nistrene” primeau o soldă de 8.750 de ruble, în vreme ce pensia lui Gorbaciov nu depășea 4.000! De unde bani? Evident, de la Moscova. Combatanții tiraspoleni au fost tot timpul consiliați și înarmați de Armata XIV-a; nu direct, că bătea la ochi, ci prin scenarii ridicole. Galina Andreeva, „amiralul femeilor de la Nistru”, în fruntea detașamentului ei de amazoane, a „sustras” zi de zi, în văzul lumii, camioane cu arme din depozitele rușilor, ba chiar și tancuri (!). Absolut incredibil dacă n-ar fi vorba de comedie bufă: pentru a putea opera nestingherită, Galina… l-a sechestrat pe comandantul Armatei a XIV-a, generalul Netkaciov!! Câte n-ar fi de amintit! – repet, pot fi aflate în „Zece ani de foc”, Ed. Junimea, 2012. Aceeași Armată rusă „neimplicată”, după eliminarea României din Comisia cvadripartită (au rămas doar Rusia, Ucraina și Transnistria), a primit statutul cinic de „trupă însărcinată cu menținerea păcii” și acum sărbătorește… propria-i pacificare!
Cu siguranță, Rusia va replica la „jignirea” filosofului Rogozin utilizând armele obișnuite – prețul gazului, sancțiuni comerciale, contre diplomatice, iar România va avea de suferit pentru că a respectat interdicțiile dictate de UE. Rămâne de văzut dacă și cum se va materializa vreo susținere și vreo contramăsură de la Bruxelles.