ROGOJEȘTI. Atestat documentar încă din 18 aprilie 1397, când Ștefan Vodă îi „miluia” pe pan Coșcu și pe fratele lui, pan Toader, cu satul și moșia „Rugașiște”, hotarnica fiindu-i făcută în 7 iulie 1430.
În 19 septembrie 1436, este menționat un boier „Rogașovschi”, Ivașco Rogașovschi, care dă mărturie la o hotarnică, un alt boier, probabil feciorul sau nepotul lui Ivașco, Mihail Rugașevici, fiind menționat într-o hotarnică din 7 martie 1487. În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 19-a biserică, cu popă, la Rugășești”. În 26 martie 1613, satul Rogojești aparținea surorilor fostului mare vornic Gheorghe Albotă, Teta și Sofronia, care, împreună cu nepoții lor, Petrea și Ionașco Albotă, se plângeau Divanului Domnesc împotriva fostului hatman Isac Balica, pentru împresurări de moșii, inclusiv la Rogojești, sat din care luase jumătate de moșie, pe care o va lăsa moștenire urmașilor lui.
În 2 aprilie 1623, Ștefan Tomșa al II-lea întărea pârcălabului de Hotin Mihai Tăutul „a patra parte, partea de gios, den tot satul Rugășeștii pe Siret, care el și-a cumpărat de la Căzăcescul și de la femeia lui, Năstăsăia, fiica Agafiei Tolocicoae, nepoata lui Ponici, și a treia parte den partea de sus dentracelaș sat, parte cu locuri cu mori pe Siret și pe Molniță, amăndouă părțile în ținutul Sucevii, care s-a cumpărat de la Vasăle și de la fratele său, Grigore, și sora lor, Grozava, fiii lui Ionașco Pitărescul, nepoții lui Fădor, strănepoții acelui de sus scrisului Cozma Ponici, dentra lor drepte privilegii ce au avut ai de la bătrânul Ștefan Vodă”.
În 15 iulie 1647, în fața Divanului lui Vasile Lupu Vodă, „Safta, giupăneasa Șoltuzului, cu fiul ei, Andrieș, cu frații ei, Ioachim, Miron și Nicolae, copiii lui Dumitrașco” vindeau vistiernicului Iordache „toate părțile lor de moșie, câte li se vor alege la Rugășești pe Sirete, ținutul Suceava, care le-au moștenit de la moșul lor, Isac Balica hatman”. În 24 octombrie 1655, Ursul Ciogole de Rugășești și Hulubeiu puneau zălog părțile lor de moșie în favoarea vornicului Vasile Stărcea pentru plata goștinei la oi, de 97 lei. În 4 septembrie 1665, Vasile Ciogole vindea lui Toderașco Iordachi a opta parte din satul Rugășești, partea fratelui său, Ursul Ciogole. În 16 iunie 1686, călugărița Paraschiva, văduva lui Ionașcu Brahă, dăruia „a treia parte de sat Rugășești pe Sirete, ținutul Sucevii, cu vad de moară pe Siret și pe Molniță, cu toate veniturile, în vatra satului, în cămp și în tot hotarul”, lui Gligorie, pârcălab de Neamț.
Paraschiva și Ionașco Brahă au avut trei copii, Vasilie, Gligorașco și Constantin. Vasilie „a făcut multe năpăsti oamenilor”, apoi a fugit în Polonia, dar „neputându-se acolo odihni, a fugit și de acolo și, întorcându-se în Moldova, a făcut iar multe năpăsti oamenilor”. Prins și condamnat la moarte, Vasilie a fost salvat de fratele lui, Gligorie, care a căzut la picioarele lui Constantin Vodă, implorând milă. Ajuns pârcălab de Neamț, Gligorie s-a plâns de cheltuiala făcută pentru salvarea vieții fratelui său și tocmai de asta mama lui în dăruia jumătate din satul Rogojești și alte două sate din părțile Botoșanilor, Vlădeni și Culiceni.
În 4 septembrie 1696, marele căpitan și pârcălab de Neamț Gligorie îi arată lui Antioh Cantemir Vodă ispisocul de la Constantin Cantemir Vodă, în care scria că Paraschiva călugărița, văduva lui Ioniță Brahă, și feciorii ei, Vasilie, Gligorașco și Constantin, dăruiau a opta parte din Rugășești, cu vaduri de moară pe Siret și pe Molnița, marelui căpitan și pârcălab de Neamț Gligorie, cel care-l salvase pe fiul ei. În 10 august 1713, Nicolai, fiul lui Ioan, namesnicul târgului Siret, vindea marelui șătrar Iuon Paladi a patra parte din Rugășești, „den vatra satului, den cămp, den pădure, cu locuri de prisacă, cu grădini, cu moară pe apa Molniței”. Iuon Paladi va lăsa prin testament, în 1727, partea lui de moșie feciorului său, Constantin. În 20 februarie 1722, când Iuon Paladi și cumnatul lui, Miron Dari, împart moșiile rămase după Toader Paladi, lui Iuon îi revine „a patra parte de sat Rugășești”.
În 1742, Miron Mutul și fata lui, Safta Zosimova, moșteneau părțile din Rogojești ale lui Ioniță Costin. În 20 august 1754, Dumitrașco Paladi cumpăra părțile de moșie ale lui Toader Tăutul, fiul lui Sandul, iar în 16 aprilie 1756, părțile lui Ștefan Tăutul, fiul lui Ioniță. În 20 august 1762, Vasile Busuioc vindea lui Dumitraș Paladi, „pentru 30 lei bani gata și o iapă”, partea lui din Rogojești pe care o primise „danie de la Paraschiva călugărița, fosta jupâneasă a lui Ionașco Brahă”. În 2 decembrie 1782, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, vechilul lui Gavril Conachi stolnic, Mihai vătaf, declara că Gavril Conachi stăpânea întreg satul Rogojești ca zestre a jupânesei lui, nepoata lui Dumitraș Paladi. Conachi își va înzestra fata, Anastasia, în septembrie 1796, dăruindu-i satul Rogojești după căsătoria cu Toader Balș.
Toader Balș va face un schimb de moșii, în 22 decembrie 1804, dând Rogojeștii lui Toader Mustață, care le va arenda, până în 1808, lui Peter von Vlahovici, dar între timp, adică în 21 iunie 1806, va vinde satul lui Theodor Dobrovolschi von Buchenthal, pentru 6.000 ducați. În 26 decembrie 1824, când s-a căsătorit cu Elena, fata lui Hristodulo Petrino, Theodosius Ritter von Buchenthal a primit satul Rogojești de la tatăl său.
Biserica Nașterii Maicii Domnului din Rogojești, construită în 1761, restaurată în 1874 și în 1894, avea, în 1843, 1.186 enoriași în Rogojești, Cândești și Gura Molniței, patron bisericesc fiind Theodosie Dobrowolski cavaler de Buchental, iar paroh, Ioan Ferlievici. În 1876, parohia menționată avea 1.545 enoriași, biserica aflându-se sub patronatul lui Alexander cavaler de Buchental, paroh fiind Nicolai Antonovici. În 1907, paroh era Georgie Șandru, născut în 1863, preot din 1887, paroh din 1890, cantor fiind, din 1889, Ioan Masapiuc, născut în 1863.
Din 1880, funcționa la Rogojești o școală cu 2 clase[1].
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 38, 1876 p. 31, 1907 p. 133