Rodica Dominte, al cărei nume se leagă de istoria teatrului popular de la Suceava, a plecat la Ceruri, la vârsta de 76 de ani

Rodica Dominte, al cărei nume se leagă de istoria teatrului popular de la Suceava, ”Matei Millo”, a plecat la Ceruri, la vârsta de 76 de ani. Ea a părăsit această lume pe 20 aprilie, lăsând un gol imens în sufletele celor care au cunoscut-o. Fost director al Centrului de Creație și al Școlii Populare de Artă Suceava, Rodica Dominte și-a dedicat întreaga viață culturii sucevene. „S-a născut pe 31 ianuarie 1944 în Botoșani, unde a absolvit liceul ”Mihai Eminescu”. În 1969 a absolvit Conservatorul ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Încă de pe băncile liceului a desfășurat activitate teatrală. Devenind profesoară la Liceul ”Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, a jucat teatru la Casa de Cultură a orașului bucovinean. Ulterior a desfășurat activitate de metodist la Casa Culturii Suceava unde, împreună cu soțul ei, Nistor Dominte, a pus bazele Teatrului Popular ”Matei Millo” din Suceava, jucând în toate piesele care s-au montat aici. Pentru activitatea sa a primit mai multe premii și distincții. A fost director la Centrul de Îndrumare a Creației Populare a județului Suceava și a Școlii Populare de Artă Suceava până în anul 2000”, conform datelor publicate în Enciclopedia Bucovinei. Dumnezeu să o așeze în ceata îngerilor, pentru bunătate și frumusețea sufletului ei. Condoleanțe familiei!
– Rodica Dominte, unul dintre martorii celor cinci ani de teatru profesionist la Suceava
Rodica Dominte, al cărei nume se leagă de istoria teatrului popular de la Suceava, ”Matei Millo”, înființat pe la jumătatea anilor ’70, a fost unul dintre martorii celor cinci ani de teatru profesionist la Suceava. Ea a fost, după cum singură ne-a mărturisit, “cloșca” tinerilor actori repartizați la Suceava: „Am mers în excursii împreună, am vizitat județul, am făcut cunoștință cu mai toate sălile în care urmau să joace, cu primarii de atunci, din localitățile unde urmau să fie oaspeți și urmau să fie primiți. Ei (n.r. – actorii) erau foarte bine văzuți în oraș. Se minunau nemaipomenit că toată lumea-i salută pe stradă, când mergeam împreună într-o plimbare sau la Casa de Cultură, la Teatru, mă întrebau: «Da doamna asta cine e?» Le spuneam: Măi, nici eu nu știu foarte bine cine este, dar ea știe cine sunteți voi, și asta-i important”.
Rodica Dominte știa și de ce s-a închis teatrul sucevean: „S-a îmbolnăvit de Revoluție. Nu făcea Naționalul câte spectacole și turnee în țară făceau ăștia mici (n.r. – actorii Secției Suceava). Biletul nu era scump, în orice caz nu era a zecea parte dintr-o pensie, cum e acum. Teatrul s-a închis automat, n-a mai fost nimeni care să-i adune și fiecare și-a văzut porțile deschise și a plecat către zări mai largi”.