Pe vremea când actualul director al Casei de Pensii Suceava, Robert Marian, se juca cu melcul în nisip, cântând „melc, melc codobelc”, doar, doar acesta va scoate capul, oamenii muncii de la orașe și sate construiau de zor societatea socialistă multilateral dezvoltată. Din când în când, aceștia luau câte o pauză pentru a participa la mitinguri proregim sau împotriva bombei cu neutroni și la neuitatele întruniri care aveau loc în fața alimentarelor și a locurilor special amenajate pentru alinierea capacelor de butelie. Și se mai opreau cetățenii din munca asiduă și din (să fim corecți) furat pentru a citi ziarele care erau pline de împliniri mărețe, picioare care băteau ogoarele în lung și-n lat, creiere care făceau invenții de rămâneau mască oamenii de știință occidentali, brațe puternice care făceau țevi de 14 și limbi de lemn care mângâiau șezutul șefilor. Dar, pe vremea când Robert era mic și încă n-avea cioc și ochelari de intelectual, erau lăudați numai șefii cei mari și doar când aceștia făceau câte ceva ieșit din comun, sau nu făceau, dar spuneau că au făcut.
Acum, când s-a făcut mare, Robert nu se mai joacă cu melcul în nisip, dar în schimb se joacă de-a directorul Casei de Pensii Suceava. Câțiva subordonați ai domnului Marian și-au luat în serios rolul de lingăi, vrând să se răzbune pe comuniști care nu le-au permis înaintașilor lor să arate tot ce pot. Într-una din zilele săptămânii trecute s-a împlinit anul de când membrul PD, Robert Marian, este director. Pentru Casa de Pensii a fost sărbătoare cu crucea roșie. De aceea, vinerea trecută la instituția înainte amintită nu s-a lucrat și s-a făcut mare chef mare, cu serveală, baloane, confeti și cu o diplomă care i-a fost înmânată mult iubitului și stimatului director pe care scria că se acordă pentru: „inteligență, obiectivitate, verticalitate și dăruire sufletească”.
Pauză de lămâie. Dar, aveți grijă, nu mâncați toate lămâile pentru că veți mai avea nevoie de ele ca să vă taie greața.
Și cum directorul nu-i director destul până nu e și fudul, Robert cel mare, care a fost și el odată mic, a invitat și presa să vină să-i numere și să-i aprecieze realizările. Domnul Marian a spus că habar n-avea ce vroiau să-i facă subordonații. Dacă, într-adevăr, nu știa și a văzut ce se întâmplă, de ce nu a făcut pasul înapoi până la perete ca să-și apere șezutul? După surprizele șocante și petrecerea de vineri, pentru ca mult iubitul și stimatul director să nu intre în sevraj, pupinfundiștii i-au mai administrat acestuia o doză de laude. În toate cotidienele locale a fost publicat următorul anunț: „La împlinirea acestui prim an din cariera de directorat, colectivul Casei Județene de Pensii adresează domnului Robert Marian, director executiv, sincere urări de felicitare, împlinirea tuturor dorințelor și multe succese profesionale”.
Pauză de lămâie. Dacă nu puteți mânca lămâile așa, treceți-le prin zahăr.
Presupunând că nu știa ce limbi va primi de la unii dintre salariații săi, la serviciu și în presa locală, atunci de ce Robert Marian n-a ieșit public ca să-și ceară scuze pentru ceea ce s-a întâmplat în anul de grație 2006 într-o țară care în câteva luni va fi băgată, chiar dacă nu merită, în rândul țărilor civilizate?
Acum, ar fi frumos din partea mult iubitului și stimatului director să le întoarcă serviciile celor care l-au lingușit la modul penibil. Ar trebui ca domnul Marian să le dea acestora diplome pentru obținerea de succese deosebite în munca cu limba cu ocazia împlinirii a 8 ani și 2 zile, a 4 ani și 3 săptămâni și a 2 ani și 8 ore de când aceștia lucrează neobosit pentru binele pensionarilor. Pensionari care, prin reprezentanții lor, au participat la petrecerea de vineri și care, pentru un fursec și un balonaș de ăla de umflat (nu dintr-ălalalt, că n-aveau ce face cu el), au îngroșat corul lăudătorilor. Revenind la Robert Marian, acesta ar trebui să acorde diplomele pentru că supușii săi au reușit să-și șlefuiască la marea artă limbile de lemn și pentru că au reușit să supraviețuiască cu toate că au muncit pe brânci pentru pensionari și cu toate că au fost bătuți cu leuca în cap. Nu știm ca cineva să le fi „tăiat” ziua de vineri celor de la Casa de Pensii care s-au distrat și l-au pupat pe șef în timpul programului sau ca PD-ul să-l fi demis pe domnul Marian și să-și fi cerut scuze public pentru ceea ce s-a întâmplat într-o instituție a statului.
