A fost 10 zile în comă profundă. Timp de o lună și jumătate nu a știut că trăiește, iar de câteva luni face recuperare și încearcă să-și reia viața normală. Aceasta este, pe scurt, povestea lui Robert Marian, directorul Casei Județene de Pensii Suceava, omul care a reușit să învingă moartea după teribilul accident în care a fost implicat în seara de 12 februarie 2008. „Am fost la granița dintre viață și moarte, dar Dumnezeu m-a ajutat să trăiesc”. Este declarația unui om care a fost foarte aproape de tărâmul despre care cei mai mulți dintre noi ne gândim cu frică, locul de unde nimeni nu s-a întors vreodată. La cei 37 de ani ai săi, Robert Marian a reușit să iasă învingător din teribila înfruntare cu propria-i viață.
Acum s-a întors acasă, la soție și cele două fetițe, și se pregătește intens pentru a-și relua activitatea în sânul societății care l-a ajutat când a avut nevoie cel mai mult.
Robert știe acest lucru și primul gând a fost să le mulțumească tuturor celor care i-au fost alături în momentul de cumpănă din februarie.
„Fără ei, cei care s-au străduit să mă ajute, poate nu mai discutam acum. Țin să le mulțumesc celor din administrația locală, medicilor, colegilor de serviciu și de partid, rudelor, prietenilor, cunoștințelor, dar și tuturor celor care mi-au fost alături, chiar și cu gândul. Nu am avut timp să le mulțumesc personal, dar sper ca mesajul meu să ajungă la toată lumea”, a mărturisit Robert Marian.
Nu-și amintește nimic
Despre accidentul care îl va marca tot restul vieții nu își aduce aminte absolut nimic. Abia când a revenit acasă, la Suceava, i-a cerut soției să-i arate mașina în care era în momentul impactului și să-i dea mai multe detalii despre acea zi de 12 februarie.
„Nu mai știam nimic despre acea zi, așa că am insistat să văd fotografiile. Mi-am dat seama că eram cu Logan-ul de serviciu, dar nu știu în ce scop mă aflam la Auto Mitric (n.r. – locul de unde Robert Marian ieșea cu mașina în drumul european 85). După cum arăta mașina cred că doar Dumnezeu m-a ținut în viață. Am mai văzut la știri, la televiziuni, mașini ca cea în care mă aflam eu, și puțini au supraviețuit”, a spus Robert Marian.
„Verdele pe care l-am văzut după accident mi-a dat senzația de viață”
Pentru Robert Marian, timpul și-a pierdut noțiunea în multele zile petrecute în spital. Prima ieșire din clădirea Spitalului Bagdasar Arseni avea să-i umple sufletul.
„Verdele pe care l-am văzut la prima ieșire mi-a dat senzația de viață, viață pe care am câștigat-o și eu”, a mărturisit Robert, mai ales că medicii de la București nu-i garantau că va supraviețui, ci îi răspundeau „Cum o vrea Dumnezeu”.
„Trecerea de la timp mohorât și seară, la iarbă verde și căldură, de la momentul accidentului și la primele clipe când am putut respira din nou aer curat, au fost exact ca și cum am trecut de la moarte la viață. A fost un sentiment extrem de plăcut și de ciudat, în același timp”, și-a amintit directorul Casei Județene de Pensii Suceava.
Fetița de 4 ani a vrut să-l ajute să meargă
Un alt moment mișcător avea să fie la Techirghiol, acolo unde Robert a mers pentru a urma mai multe ședințe de recuperare. După câteva luni de despărțire și-a revăzut cele două fetițe, Sara, de 4 ani, și Ioana, de 8 ani.
Dacă fiica cea mare știa câte puțin despre suferința tatălui ei și l-a încurajat, Sara a vrut să-l ajute.
„M-a văzut că nu mă pot mișca și mi-a spus: „Nu-i nimic tati, te ajut eu să mergi”. M-a mișcat gestul ei și mă bucur că am reușit să trec peste acest moment dificil și să mă întorc acasă, lângă cele două comori ale mele și lângă soția care mi-a fost mereu alături”, a mărturisit Robert Marian.
Lungul drum al recuperării
Lipsa activității fizice o perioadă îndelungată și-a pus din plin amprenta asupra stării de sănătate a lui Robert Marian. Cheia revenirii erau exercițiile de recuperare.
“La început am făcut recuperare la Spitalul din București. Mie nu-mi place să merg cu bicicleta, dar în câteva săptămâni am pedalat cât nu am făcut-o în toată viața”, a spus Robert Marian.
Programul de recuperare a continuat la Techirghiol, timp de o lună, iar de câteva săptămâni s-a întors acasă și ajutat de un kinetoterapeut își continuă lupta cu propriul organism.
“Am 7 luni de când a fost accidentul. Lucrurile merg spre bine și sper ca în cel mai scurt timp să mă pot deplasa normal. Aștept să revin și la serviciu, și am început să mă pun la punct cu tot ce înseamnă legislație”, a precizat directorul Casei Județene de Pensii Suceava.
Filmul accidentului
Accidentul care le-a provocat atâta durere lui Robert Marian și familiei sale s-a petrecut în seara zilei de 12 februarie 2008. Robert se afla la volanul mașinii de serviciu, o Dacia Logan, și când a ieșit din curtea firmei Auto Mitric a fost lovit în plin de un Seat Leon, care circula dinspre Fălticeni spre Suceava. Impactul a fost deosebit de violent, iar Robert Marian, care nu purta centură de siguranță, a fost proiectat în geamul portierei din dreapta față. A fost scos de acolo de echipajele de la descarcerare și dus la Spitalul Județean Suceava. Pentru că starea sa era extrem de gravă, în aceeași seară a fost transportat cu un avion militar la București, la Spitalul Bagdasar Arseni.
