Este celebru în lume fostul primar Rudy Giuliani pentru că a distrus mafia – aparent invincibilă – din metropola New York. Vrednic om. A reușit să o învingă, pentru că, în principal, a vrut să o învingă. Dacă adăugăm experiența lui anterioară din ministerul de justiție – a fost numărul trei pe timpul administrației Reagan – dacă punem pe răboj și inteligența sa, nu-i de mirare că din mafioții din New York n-au mai rămas decât filmele de la Hollywood, unde sunt în continuare prezentați cu un romantism total nepotrivit.
Avem și noi mafiile noastre pe aici, desigur nu atât de spălate ca alea din Italia și din Statele Unite ale Americii. Din acest motiv, cel puțin deocamdată, nu se fac filme artistice inspirate din viața lor, deși le-ar conveni celor din clanul Corduneanu să fie interpretați de Robert De Niro și Joe Pesci.
Se pune întrebarea firească de ce autoritățile din România nu reușesc să distrugă bandele astea țigănești, care aduc atâtea deservicii de imagine țării noastre, știut fiind că ele nu-și limitează infracționalitatea la teritoriul românesc. N-ar fi chiar atât de greu, dacă s-ar conjuga niște eforturi. Cu aportul serviciilor secrete, ar fi cooptați și strânși de coițe avocații acestor clanuri, apoi ar fi convinși să conlucreze și câțiva membri ai mafiilor. Vă spun eu: în maximum jumătate de an, n-ar mai rămâne nici penele din mafiile țigănești.
Adevărul e că mafiile rromânești (cu doi de „r”) nu-s stârpite fiindcă nu există interesul de a fi stârpite. Ele stau foarte bine la locul lor și-s privite ca niște unități economice scutite de impozite. Distribuție de prostituție, carduri clonate, recuperări de bani, răpiri de persoane, trafic de arme și de țigări, iar în final crime, că nu s-a pomenit mafie fără crime. Toate se derulează într-un salut respectuos față de impotența legii.
De ce? Fiindcă o bună parte din banii produși pe aceste căi se reîntorc în mediile de sus. În mediile acelora care știu să închidă ochii.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
