De data asta, “ciulinii” trebuie să stea liniștiți. Au avut noroc când trebuia, pe finalul sezonului trecut. Golul lui Torje din ultimul minut al derby-ului din Groapă ar trebui să fie pentru Urziceni doar un detaliu de parcurs, așa cum a fost acel gol cu spatele al lui Kapetanos. Dacă poate fi vorba de o consolare, măcar de data asta a fost într-adevăr o execuție strălucită (să nu uităm nici pasa!), nu o deviere involuntară cu o parte anatomică ocolită în general de minge. Roata norocului și-o mai învârte și omul cu mâna lui!
Față de anul trecut, când lotul era în mare parte muncitoresc, Dan Petrescu a cârpit unde trebuie, poate și sub presiunea prezenței în Liga Campionilor. Peticele bune sunt cele ieftine, așa că au fost aduși Maftei și Paraschiv, adică oameni care nu se emoționează cu una, cu două în fața adversarilor de calibru superior. Ambii au o sumedenie de meciuri în cupele europene și sunt certitudini pe posturile lor. Remarcabil în cazul ex-rapidistului este a doua tinerețe pe care o trăiește pe banda dreaptă. Iar odată cu recooptarea celor doi jucători de la Sportul Studențesc, Varga și Tibi Bălan, Unirea Urziceni a devenit cu adevărat o echipă cu un lot de primă linie pentru campionatul intern, lotul fiind în plus și destul de numeros. Cum au venit, Varga și Tibi Bălan au și intrat titulari la Sevilla, fiindcă în cazul lor nu se punea problema integrării. Numai că a apărut o problemă la Varga, cel care a fost decisiv pentru cucerirea titlului: s-a văzut că nu a făcut pregătirea de vară cu Bursucul. Revenit ca o vedetă printre tinerii colegi de la Sportul, este de imaginat că n-a tras prea tare în pregătiri. S-a sufocat cu spaniolii, iar cu Dinamo a sărit din schemă. În cel mai scurt timp însă îl vom revedea iarăși în parametri normali. În antiteză, Tibi Bălan, sigur mai serios decât colegul său din moment ce astă-vară nu i-a ținut isonul cu dansuri stupide la bustul gol, este deja un reper la mijlocul terenului.
Nu pot încheia aceste rânduri dedicate echipei campioane en titre fără un reproș, de fapt o prelungire a unui reproș mai vechi… Imediat după golul de meseriaș al lui Apostol, sosit după o treime de meci, portarul Arlauskis a plimbat mingea în careu până a fost forțat de un adversar s-o ia în brațe. Iar în sfertul de oră rămas până la pauză, “ciulinii” s-au tăvălit de trei ori pe jos, exagerând indecent contactele de joc. Doar Frunză s-a ridicat ca un Hopa-Mitică, pentru că, vezi bine, căzuse în afara terenului și se odihnea de unul singur. Ca o comparație, după ce Dinamo a egalat imediat după reluare și până la accidentarea lui Maftei din minutul 85, nici un ialomițean n-a mai găsit prilejul să ceară medicul pe teren. Măi, să fie!
Această atitudine, de scuzat pentru o echipă mică, trebuie să înceteze. Unirea joacă și în Liga Campionilor și, pe lângă țolul festiv al lui Dan Petrescu, ar fi de dorit un mai mare respect față de propria condiție.
