Când ne rugăm să zicem cum putem. Sfântul Macarie știa că nu știm să ne rugăm, dar ne dă un sfat: „Omule, eu știu că tu nu știi să te rogi! – el știa ce înseamnă rugăciunea, că era mare stâlp al Ortodoxiei -dar îți dau un sfat: Roagă-te cum poți tu! Dar roagă-te adeseori!” Că din deasa rugăciune, omul începe a se învăța rugăciunea adevărata.
Iar Sfântul Ioan Scărarul zice: „Dar ce? Vom părăsi rugaciunea cea de cantitate?” că rugăciunea de cantitate este cea pe care o facem multă, dar fără să fim cu mintea în inimă și fără să fim cu privirea minții la Dumnezeu. „N-o părăsim!” Că rugăciunea dintâi este pricina celei de a doua. Cantitatea naște calitatea.
Este o vorbă țărănească: „Exercițiul face premianți!” Roagă-te mereu! Apostolul spune: Rugați-vă neîncetat! Noi, rugându-ne așa, neputincioși și răspândiți, cum putem noi, Dumnezeu, văzând sufletul nostru că vrea să se roage cât de cât, îi dă câteva minute de rugăciune curată.
Și atunci el începe să se roage cu lacrimi, cu foc mare. Însă rugăciunea aceea, chiar dacă durează câteva minute, acele câteva minute de rugăciune cu mintea în inimă sunt mai puternice decât dacă ai sta o lună de zile în rugăciune, citind la Psaltire sau din Ceaslov. Așa de mare putere are. Și atunci, creștinul, gustând din dulceața rugăciunii celei curate, zice: „Ehei! asta-i rugăciune!” Dar această gustare din rugăciunea curată, din rugăciunea harică, nu vine la cheremul nostru, când vrem noi. Vine când vrea Dumnezeu să miluiască sufletul nostru.
Auzi ce spune Sfântul Isaac Sirianul? Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugăciune. Când vedem că ne cercetează Dumnezeu cu lacrimi multe la rugăciune este semn că mila lui Dumnezeu s-a atins de ochii tăi și vrea, prin aceste lacrimi de pocăință și de dragoste mare, să te curețe pe tine, să te lumineze, să te spele de păcate și să-ți arate ție care-i adevărata rugăciune.
Deci, noi suntem datori să ne rugăm cum știm noi, cum putem, începând cu rugăciunile începătoare: „Împărate ceresc”, „Sfinte Dumnezeule”, „Preasfântă Treime”, „Tatăl nostru”, „Crezul” și celelalte. Ne rugăm cum putem, dar să ne rugăm adeseori.
Că auzi ce spun Sfinții Părinți? Sfântul Teofan Zăvorâtul, este o mărturie preaîndreptățită să vă spună: Cela ce se roagă des, însăși rugăciunea i se face lui cel mai mare dascăl al rugăciunii. Însăși rugăciunea îl poate învăța să se suie de la treptele cele mai de jos ale rugăciunii, până la treptele cele mai înalte și până la extaz și până la rugăciunea duhovnicească”. Deci rugăciunea îi învăța pe sfinți să se roage, pentru că ei totdeauna se rugau.
De aceea Apostolul spune: Neîncetat vă rugați! Adică, oricând. Ești acasă, ești pe drum, ești în chilia ta, ești la lucru, oriunde, tu înalță mintea către Dumnezeu. Și zi cum poți, dar zi mereu! Orice rugăciune-i bună, dacă o zici cu frica lui Dumnezeu și cu atenție.
