„Risc pe cont propriu”

Poetul Mihai Sultana Vicol a scos recent de sub tipar, la Editura „Opera Magna” Iași, cea de-a 11-a sa carte de versuri, intitulată „Risc pe cont propriu”.
Permanent revoltatul Mihai Sultana Vicol reunește în această carte 54 de poeme acide, care scanează realitatea social-politică românească, și 12 poezii „de arhivă”, prezentate sub genericul „Versuri dintr-un caiet liniat de matematică 1968-1971”.
Cartea, care are un dublu motto („Căci pământul e-un cadavru și istoria necrolog” – Mihai Eminescu; „V-am spus că sunt un om periculos / Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă” – Adrian Păunescu), este ca o petardă care explodează în trepte după debutul profetic cu poezia „Vouă vă spun”.
„De teamă că vorba mea-i ca o secure / voi mă vreți orb, mut și surd // Mă vreți bătut în piroane, răstignit / Strig lumii trădarea voastră // De gura îmi va sângera lovită / din geamăt s-ar isca un tunet // Sângele stihie ar fi și ar vorbi / pe ghilotină despre mârșava vânzare // Voi îmi vreți pecetluită gura / Asemenea ușii zăvorâte”.
Urmează exploziile în trepte, de la „22 Decembrie 1989 – După 21 de ani” („Fără simbrie gâtul ni l-am vârât / în laț și avem libertatea de a ne / mișca cât e lungimea lui și înapoi / în cușcă ne întoarcem loviți de resemnare”), la „Unor parlamentari” („Veni-va timpul, clipa dreptei judecăți / pieri-va fala lor obraznică. Se va găsi / și pentru ei o temniță ca să plătească / tot ce au furat ca niște tâlhari de rând”), până la „Jalbă către președintele țării” („Domnule Președinte / Poporu-i ajuns la capătul răbdării / Și-i pregătit în furia mâniei / Să vă măsoare gâtul cu frânghia”).
Mihai Sultana Vicol, care și-a destrămat biografia prin tranșeele din Transnistria, nu se mai teme de nimic. Își asumă orice „Risc pe cont propriu”.