Care sînt caracteristicile postului?
Postul este o faptă de virtute, de înfrînare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință deci, un mijloc de mîntuire. În același timp, postul este un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, deoarece este o jertfă – renunțare de bună voie la ceva ce este permis – izvorîtă din iubirea și din respectul față de Dumnezeu. Postul este și un mijloc de desăvîrșire, un semn văzut al rîvnei noastre spre asemănarea cu Dumnezeu și îngerii Săi, care nu au nevoie de hrană. În acest semn, Sfîntul Simeon al Tesalonicului spune: „Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-i trebuie hrană”. De cîte feluri este postul?
Postul este trupesc și sufletesc. Postul trupesc poate fi, după asprimea lui:
a) ajunare totală sau desăvîrșită, atunci cînd nu mîncăm și nu bem nimic o zi întraegă (Ies. 34, 28 ; Mt. 4, 2);
b) ajunare parțială sau post aspru, cînd mîncăm numai spre seară mîncăruri uscate (Dan. 4,2 ; Mt. 3,4);
c) postul comun sau obișnuit, adică înfrîngerea de la mîncărurile de dulce (carne, pește, vin, ouă, lactate);
d) postul ușor, cînd se face dezlegare la pește, vin și undelemn, la anumite sărbători care cad în timpul posturilor mari.
De precizat ca romano-catolicii postesc cu pește, ouă și lactate.
Care sînt zilele și perioadele de post rînduite de
Ortodoxie?
Biserica Ortodoxă a rînduit zile și perioade de post, și anume: posturi de o zi, ca miercurile și vinerile de peste an, ziua Înălțării Sfintei Cruci (14 Septembrie), ajunul Bobotezei (5 Ianuarie) și Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezatorul (29 August), precum și posturile de durata că: postul Sfintelor Paști (7 săptămîni), în amintirea Patimilor Domnului și pentru pregătirea trupească și sufletească pentru Sfînta Înviere; postul Nașterii Domnului sau Crăciunul (6 săptămîni), postul Sfintei Marii (1-14 August) și postul Sfinților Apostoli (variabil ca durată).
Rînduiala acestor posturi este descrisă în Tipicul cel mare al Bisericii. Sînt scutiți de postul trupesc copiii, bolnavii, bătrînii, militarii, cei din internate, cei neputincioși, precum și călătorii. Dreptul de a scuti de post îl are episcopul locului, iar în cazuri grele și urgente, preotul duhovnic.
Postul sufletesc, de la care nimeni nu-i scutit, înseamnă înfrînarea și renunțarea de la fapte, gînduri și vorbe necuvincioase, adică întărirea sufletului în lupta cu ceea ce este dăunător adevăratei vieți creștine (Rom. 6, 12). Ortodoxia, ca și Catolicismul, învață că lucrul esențial este nu atît reținerea de la hrană, cît efectul acestei rețineri, adică înfrînarea și dominarea poftelor și patimilor, deci înduhovnicirea omului. În general, Biserica creștină cere ca postul să nu fie considerat ca scop în sine, ci numai ca mijloc pentru desăvîrșirea morală a credincioșilor.
Ce ne învață Sfinții Părinți despre post?
Sfinții Părinți ai Bisericii laudă și recomandă postul, pe care ei l-au practicat în viața lor și care i-a ajutat pe drumul anevoios al desăvîrșirii, prin asceză, înfrînare și rugăciune. Astfel, Sfîntul Vasile cel Mare spune: „Cucerește-te și sfiește-te, omule, de bătrînețea și vechimea postului, pentru că de-o vechime cu lumea este porunca postului. Căci din rai s-a dat această poruncă, atunci cînd a zis Dumnezeu lui Adam: Din toți pomii poți să mănînci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreșit” (Fac. 2,16-17). Sfîntul Ioan Gură de Aur adaugă: „Postul potolește zburdălnicia trupului, înfrîngerea poftelor nesățioase, curăță și înăripează sufletul, îl înalță și-l ușurează”. Asterie al Amastei precizează: „Află creștine, că îngerii sînt paznicii apropiați ai casei celui ce postește. De aceea, să iubim înfrînarea ca să fim iubiți de îngeri. Postul este prietenul sfinților. Postul este începutul unei fapte bune. Și după cum meșterii nu pot fără unelte, să-și îndeplinească meseria lor, tot așa și sfinții nu pot fără post, să săvîrșească faptele mari cu ajutorul harului divin. Postul este rugător către Dumnezeu, vrednic de cinstit, mijlocitor demn de credință; postul dobîndește îndată bucuriile pentru care aduce rugăciune lui Dumnezeu. De aceea, cei credincioși și iubitori de Dumnezeu, cu bucurie și veselie să se aproprie de zilele înfrînării”. Sfîntul Simeon Noul Teolog scrie: „Postul, acest doctor al sufletelor noastre, are puterea la unii să reprime înfierbîntările și zburdălnicia trupului, la unii să domolească mînia, la alții să alunge somnul sau să stimuleze dorința pentru fapta bună. Le face pe fiecare să ia aminte la sine însuși și-l învață să-și amintească păcatele și lipsurile sale”.
Este necesar postul?
Postul este trebuitor și sănătății noastre, el fiind cerut chiar de buna noastră viețuire trupească și sufletească.
Dar, pentru noi creștinii, postul este și rămîne o datorie cerută de Dumnezeu și de Biserică, un act de cinstire a Creatorului, căci renunțarea voluntară, pe un anumit timp, la anumite mîncăruri și băuturi și la anumite plăceri firești, se face din iubire față de Dumnezeu și cu scopul desăvîrșirii noastre morale.
Peste nu foarte mult timp începe și ultimul post din acest an: Postul Nașterii Domnului.
Să încercăm, în acest an, să postim și să ne rugăm mai mult ca de obicei, pentru noi, pentru familiile noastre, pentru cei dragi lăsați acasă. Pe lîngă abținerea de la mîncăruri și băuturi, să ne înfrînăm gînduile cele rele care pot răni pe aproapele nostru, să ne înarmăm cu puterea rugăciunii celei neostenite și să ajungem, cu vrednicie, la marele praznic al Nașterii Mîntuitorului Iisus Hristos. Prin fapte de milostenie, prin curăția gîndurilor și prin puterea purificatoare a iertării, să devenim fii adevărați ai Părintelui luminilor. (www.crestinism.ro )
