Rică, Arla și alți loviți la cap

De ceva vreme, adică de vreo 3 săptămâni, Digi Sport l-a dezgropat pe RicăRăducanu, avându-l ca invitat măcar o dată pe săptămână, într-un dialog la care mai iau parte moderatorul și alți doi invitați. Nu mă întrebați sub ce titulaturăare loc emisiunea, că n-am reținut, oricum e ceva cu „Rică”. Se cuvine să fac niște precizări. Prima ar fi cădl Răducanu n-are, și n-a avut vreodată, umor. Felul său așa-zis hazliu de a fi și de a vorbi este mai degrabă trist, întrucât în afară de un bagaj (sărac rău și ăsta!) de cuvinte argotice, dl Răducanu nu știe. Nu din fotbal, ci în general: el pur și simplu nu știe. La întrebări simple, răspunsurile domniei sale mai degrabă te îndurerează decât să-ți stârnească hazul. Poveștile sale, bune de depanat la bufetul din dosul gării (păi nu e vorba de Rapid!?), nu ating nici măcar nivelul de umor de la „Vacanțamare”, dacă vămai amintiți atrocitatea TV! În fine, săptămâna asta, dl Răducanu a fost rugat să comenteze întâmplarea aia absolut bizară, cu Arlauskis în rolul principal. Știți ce spun, da? Aflat cu mingea în brațe, în meciul contra Farului, care era una din puținele șanse ale Craiovei de a mai spera la un loc în cupele europene, Arlauskis, în loc să degajeze naibii mingea, s-a dus țintit spre un adversar și i-a pus o piedică absolut năucitoare, la care absolut nimeni nu s-ar fi gândit că se poate comite. A urmat penalty, gol și 3 puncte pentru Farul. Ricăa zis că”la portari e așa, ceva la cap, de la atâta trântit pe jos și de la lovituri!”. Drept să vă spun, la Arlauskis e clar că așa e. La Rică, efectele au fost tot la cap, dar ușor diferite: i-a fost afectată numai zona de exprimare, aia cu vocabularul. Dar vi-l mai amintiți pe Petr Czech? Cehul ăla care a suferit o fractură craniană în 2006, în timp ce apăra pentru Chelsea, după care a mai aparat încă 10 ani la națională și 13 la echipe de club (Chelsea, apoi Arsenal). Părea să nu fi fost nici măcar victima vreunui… strănut produs pe lângă cutia lui craniană!