Rezultatele la examenul de bacalaureat sunt, după părerea mea, peste așteptări, cel puțin în județul Suceava. Și spun asta nu ca să mă aflu în treabă, ci ținând cont de situația reală a învățământului românesc, de gradul de implicare a elevilor în tot ceea ce însemnă școală, dar și de interesul (real) scăzut al multor profesori în procesul de educație. Toți cei care au avut tangență cu bacul știu că și în acest an s-a copiat pe rupte în unele licee. Se vorbește, iarăși, și despre examene aranjate, dar cum nu am dovezi, nici anul acesta, prefer să pun cruce subiectului.
Cum spuneam, rezultatele sunt peste așteptări. Cauzele sunt multiple, dar am să mă opresc astăzi doar la câteva dintre ele. De ani buni, la admiterea la liceu sau la facultate contează notele obținute în timpul anilor de studiu. Vrei să intri la liceu, contează, în jumătate de măsură, media generală din clasele V – VIII și, în cealaltă jumătate, media de la evaluarea națională. Este momentul în care elevul român este pierdut. Cât timp este în școala generală, învață pentru note. E importantă nota, fiecare notă. Timp de patru ani, elevul știe că nota este importantă, fiecare notă contează. E îndobitocit, involuntar, timp de patru ani cu acest mesaj, subliminal: nota contează. Ajuns în liceu, reacționează la fel. Nota contează. Nu ceea ce acumulează, ci nota. Sistemul acesta înțeleg că funcționează, și cu rezultate bune, în mai multe țări dezvoltate. Așa o fi, dar acest sistem nu e pentru noi, pentru români. Nu pentru generațiile actuale de părinți și profesori. Într-o țară civilizată, unde există respect pentru educație, nota este, bănuiesc, echivalentă cu cunoștințele pe care le are elevul. Nu cu numele pe care îl poartă, nu cu renumele părinților lui. Îmi povestea directorul unui liceu că, acum câțiva ani, fiul unui baștan din Suceava terminase școala generală cu media 9,90 și ceva. La evaluarea națională de abia s-a învârtit de o medie puțin peste 3. Sistemul acesta nu este pentru români, pentru că, la noi, educația încă se cumpără. De către mulți, din păcate, mulți părinți. Și, evident, mulți profesori vând educație. O vând urât, o vând murdar, defavorizând poate alt elev, care are mai multe cunoștințe, dar părinții au mai puțini bani.
Ceea ce spun nu e teorie, sunt afirmații inspirate din realitățile școlii sucevene. Tot în această școală, mai există o categorie de profesori care vând murdar educație. La începutul anului școlar își bombardează elevii cu note de 3 și 4. Îi lasă și corigenți dacă e nevoie. Mai devreme sau mai târziu, părinții află că rezolvarea stă în meditații. În meditații la profesorul pe care elevul îl are la clasă. După începerea meditațiilor, brusc, elevul nu mai este de nota 3 sau 4, ci de 7 sau 8. Vedeți? Iar contează nota. O mizerie. Elevul are impresia că, peste noapte, este mai bun la matematică, spre exemplu. Părinții, evident, sunt mulțumiți, căci meditațiile își fac efectul și banii nu par a fi aruncați pe fereastră. Nu știu cine pe cine minte. Știu că cel mințit este elevul, cel care pierde este elevul. Astfel de cazuri sunt sute în județul Suceava. Și, din păcate, după cum era de așteptat, elevii astfel meditați, în marea lor majoritate, nu au luat bacul. Ciudat, că doar în timpul liceului a avut note bune… Și apoi încep să fie căutate explicațiile, scuzele. Iar cea mai puerilă pe care am auzit-o este cea cu camerele de supraveghere. Vezi, Doamne, atâta stres a generat un aparat fixat pe un perete că nu s-a putut concentra copilul. Să fim serioși. Oricine a dat vreun examen serios măcar o dată în viața lui știe că mai mult te deranjează șușotelile celor care încearcă să trișeze decât o cutie necuvântătoare montată pe un perete imobil. Adevărul este că nu se învață, că nu se face școală. Nu există interes, pentru educația adevărată, nici din parte copiilor, dar nici din partea unor dascăli. Motive sunt nenumărate, începând de la bani și terminând cu, poate cel mai important aspect, respectul. Respectul față de școală, față de dascăl. Care nu mai este. De multă vreme.
P.S. Am rămas dezamăgit de atitudinea liderului PSD Suceava, domnul deputat Cătălin Nechifor. Și când vorbește despre situația promovabilității la bacalaureat, domnul Nechifor nu se poate abține să nu facă glumițe pe seama unui subiect atât de serios și grav cum este starea învățământului românesc. Din păcate, deși avea destule motive și exemple să critice ceea ce se întâmplă în învățământ, domnul Nechifor a dus în derizoriu un subiect atât de important, vital chiar pentru viitorul acestei țări.
