Odată cu prezentarea lucrărilor Salonului artiștilor plastici amatori din județul Suceava, la Muzeul Bucovinei au fost expuse, în premieră, câteva tablouri în ulei dedicate Revoluției Române, lucrări realizate de pictorul Nicolae Zepciuc.
„Democrația din România în chip de fluture”
Trei tablouri de dimensiuni mari (150 x 90 cm, intitulate „Revoluția la Timișoara”, „Revoluția la București” și „În spatele teroriștilor este Lucifer”), realizate într-o formulă unitară, au avut ca model celebra lucrare “Guernica” a lui Pablo Picasso (prin care artistul a protestat acuzator la adresa războiului civil din Spania), compozițiile (cu personaje cu chipuri diforme și expresive, asemănătoare cu cele create de pictorul andaluz) sugerând atmosfera de panică și derută din primele zile ale revoluției din decembrie 1989.
Alte două lucrări, expuse pe peretele opus, captează atenția privitorilor printr-o scenă redată în manieră realistă (o secvență sumbră, cenușie, cu tricolorul cu stema decupată fluturând în fața Catedralei din Timișoara și cu primii fulgi de nea care se aștern peste victimele revoluției) și o lucrare simbolică, intitulată „Democrația din România în chip de fluture” (sugerând cromatic forțele politice oponente: „aripa stângă” – FSN, „aripa dreaptă” – partidele din Convenția Democratică…)
Șasiuri făcute din ramele portretelor oficiale din „epoca de aur”
Nicolae Zepciuc, care a fost extrem de impresionat de evenimentele din decembrie ’89, și-a transpus emoțiile pe pânză.
Printr-o anumită împrejurare (lucra la renovarea sediului Sindicatelor din Suceava și a găsit în pod o mulțime de tablouri cu portrete oficiale) a intrat în posesia unor rame din lemn lăcuit care încadrau chipul lui Ceaușescu, rame pe care le-a recuperat și le-a transformat în șasiuri pentru pânzele sale.
Așa că o parte din lucrările dedicate Revoluției Române expuse acum la Muzeul Bucovinei ascund sub suprafața pictată ramele unor portrete oficiale din „epoca de aur”.
Cu ani în urmă, când am văzut pentru prima dată aceste lucrări cu o tematică absolut inedită în plastica suceveană, Nicolae Zepciuc îmi spunea că-și dorește nespus să le expună. A venit, în sfârșit, și timpul lor!
