Revoltă a unui polițist de la Biroul Rutier la adresa șefilor IPJ Suceava și a sistemului incapabil să stopeze accidentele grave de pe șosele

Un ofițer din cadrul Biroului Rutier al Poliției municipiului Suceava și-a exprimat revolta vizavi de modul în care conducerea IPJ Suceava gestionează situația de pe șosele, iar în sprijinul afirmațiilor sale a adus mai multe argumente. Inspectorul principal de poliție Alexandru Cătălin Duțuc a identificat mai multe cauze care favorizează producerea unor accidente rutiere extrem de grave, soldate cu morți și răniți, iar printre aceste cauze este și „incompetența managerială” a celor care conduc Poliția Suceava.
Cu o experiență de circa 9 ani la Poliția Rutieră, cu o pauză de un an în care a fost într-o misiune internațională în Sudanul de Sud, Alexandru Cătălin Duțuc realizează, cu preponderență, muncă de teren, motiv pentru care se consideră familiarizat cu provocările pe care le înfruntă, zi de zi, lucrătorii de poliție rutieră.
Din aceste considerente a apreciat că este indicat să spună lucrurilor pe șleau, în speranța că în ceasul al 13-lea cineva va lua atitudine și lucrurile vor începe să intre pe un făgaș normal.
„În încercarea de a disimula cauza reală a problemei de personal, conducerea IPJ Suceava prezintă în comunicatele de presă date statistice cosmetizate”
Paharul nemulțumirilor a plecat de la ultimele accidente din municipiul Suceava, accidente în urma cărora 7 persoane și-au pierdut viața în decurs de numai 30 de ore. La vremea respectivă, absența polițiștilor rutieri din trafic a fost justificată prin lipsa acută de personal.
În opinia inspectorului principal Alexandru Cătălin Duțuc, absența polițiștilor rutieri din trafic are două cauze principale.
„Prima constă în faptul că schemele de personal ale birourilor și formațiunilor rutiere din județ au fost și sunt subdimensionate. O a doua cauză a absenței polițiștilor rutieri din trafic constă în faptul că polițiștii din cadrul structurilor de poliție rutieră nu sunt sprijiniți decât formal și foarte rar în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu”, a arătat ofițerul sucevean.
Alexandru Cătălin Duțuc spune că o parte din aceste aspecte sunt imputabile conducerii IPJ Suceava, care nu prezintă opiniei publice decât o realitate paralelă cu cea reală.
„În încercarea de a disimula cauza reală a problemei de personal, conducerea IPJ Suceava prezintă în comunicatele de presă date statistice cosmetizate, prezentând numai procentul de funcții vacante din totalul funcțiilor, evitând să arate opiniei publice realitatea, și anume faptul că nu se poate vorbi despre asigurarea prezenței polițiștilor rutieri în trafic, în scopul descurajării abaterilor de la legislația specifică și prevenirii accidentelor, în condițiile în care numărul de lucrători cu care sunt prevăzute formațiunile de poliție nu permit nici măcar asigurarea prezenței în teren a cel puțin unui lucrător care să acționeze împreună cu lucrători din cadrul altor formațiuni”, a arătat inspectorul principal Duțuc.
Lucrătorul Biroului Poliției Rutiere Suceava spune că două echipaje care își desfășoară activitatea pe timp de zi, sau singurul echipaj care își desfășoară activitatea pe timp de noapte, au de acoperit teritoriul de competență al Poliției Municipiului Suceava, teritoriu ce cuprinde municipiul Suceava, 20 de comune arondate și orașele Salcea și Liteni, ceea ce face ineficientă munca de teren. Toate acestea în condițiile în care acest teritoriu este străbătut de 5 sectoare de drum național și 15 sectoare de drum județean, la care se adaugă drumurile comunale.
Serviciul Rutier, văzut ca o adevărată oaie neagră pentru lipsa de implicare și pentru lipsa de profesionalism a unor lucrători
În ceea ce privește lipsa de implicare în activitatea de sprijinire a polițiștilor rutieri din trafic, Alexandru Cătălin Duțuc a nominalizat structura Serviciului Rutier din cadrul IPJ Suceava.
„Deși are ca principală atribuție sprijinirea efectivelor de poliție rutieră din cadrul structurilor de poliție rutieră din subordine, Serviciul Rutier se implică foarte rar și numai formal în sprijinirea lucrătorilor din subordine, invocând de fiecare dată pretexte ce variază de la universal valabila scuză «niciun echipaj de poliție din cadrul Serviciului Rutier nu se află în zona de competență a Poliției Municipiului Suceava» sau «lucrătorii Serviciului Rutier sunt angrenați în acțiuni în alte zone ale județului», până la «lucrătorii Serviciului Rutier acordă sprijin altei structuri de poliție rutieră din județ» etc. Cu alte ocazii, în mod cu totul și cu totul excepțional, și numai după îndelungi insistențe, când se dispune sprijinirea lucrătorilor din cadrul structurilor de poliție rutieră de către lucrători din cadrul Serviciului Rutier, aceștia se implică doar formal și cu foarte puține excepții, numai în activități care nu implică și desfășurarea unor activități ulterioare și care au un grad redus de dificultate (fluidizare a traficului, prelevare de mostre biologice), nu și în întocmirea actelor de constatare și de cercetare penală (activități cu un grad crescut de dificultate și complexitate și care implică foarte multe activități ulterioare, în faza de cercetare penală). Astfel deși în principiu lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier și cei din cadrul restului structurilor de poliție rutieră au aceleași atribuții, în fapt s-au creat două structuri de poliție rutieră diferite (Serviciul Rutier și restul subunităților de poliție rutieră), cu atribuții diferite”, a precizat ofițerul sucevean.
În opinia lui Alexandru Cătălin Duțuc, totul este posibil cu acordul și la inițiativa ofițerilor însărcinați cu exercitarea actului managerial.
Acestor persoane, ofițerul a ținut să le aducă o serie de critici, care speră să fie constructive, respectiv: „În primul rând se creează discriminări între lucrători având aceeași linie de muncă, în condițiile în care este cunoscut faptul că încărcătura mare de lucrări, diversitatea acestora și nivelul de complexitate generează stres și suprasolicitare neuropsihică. În al doilea rând se creează premisele unei repartizări neunitare a lucrărilor pe lucrători, ajungându-se la situații de-a dreptul scandaloase în care unii lucrători din cadrul formațiunilor de poliție rutieră desfășoară simultan activități de cercetare penală într-un număr de 50 de dosare având ca obiect accidente rutiere cu victime, iar un lucrător din cadrul Serviciului Rutier lucrează în unul, maxim două astfel de dosare. Mai mult, există lucrători în cadrul Serviciului Rutier care nu au soluționat nici un dosar de cercetare penală având ca obiect un accident rutier, în întreaga carieră. În al treilea rând se creează premisele deprofesionalizării lucrătorilor din cadrul Serviciului Rutier, nivelul scăzut de competență în ceea ce privește activitatea de cercetare penală a lucrătorilor din cadrul Serviciului Rutier fiind de notorietate printre lucrătorii din cadrul structurilor de poliție rutieră”.
„Se reușește «performanța» de a acționa cu două echipaje de poliție rutieră pe un sector de drum cu lungimea de 10-15 kilometri”
O altă cauză a creșterii numărului de accidente rutiere este, în opinia inspectorului Duțuc, „incompetența managerială, prin utilizarea ineficientă a resursei umane și materiale și lipsa de coordonare”.
Ofițerul Biroului Poliției Rutiere Suceava a oferit și exemple concrete în sprijinul afirmațiilor sale.
„Pentru a putea justifica lipsa sprijinului pe care ar trebui să îl acorde structurilor de poliție rutieră din subordine, lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier și al Biroului Drumuri Naționale și Europene sunt trimiși să acționeze în zone îndepărtate ale județului, în special în zonele de munte, fără analize prealabile asupra dinamicii accidentelor rutiere sau în baza unor analize superficiale ori realizate prin metoda «copy-paste», iar «rezultatele» nu întârzie să apară. Astfel, lucrătorii din cadrul structurilor menționate anterior fac deplasări zilnice de sute de kilometri, consumă combustibilul și așa raționalizat și obțin aceleași rezultate pe care le obțin în condiții normale de lucru echipaje din cadrul structurilor de poliție rutieră din teritoriu. În aceste condiții nu e mai eficient oare să suplimentezi schema de personal a formațiunii de poliție rutieră a Poliției Vatra Dornei, spre exemplu, decât să trimiți un echipaj din cadrul BDNE, 200 de kilometri dus-întors, să acționeze în zona de competență a Poliției Vatra Dornei, cu aceleași rezultate?”, s-a întrebat Alexandru Cătălin Duțuc.
Acesta susține că structurile de poliție rutieră sunt coordonate deficitar, motiv pentru care, de foarte multe ori se creează o suprapunere a echipajelor din cadrul Serviciului Rutier și BDNE cu echipaje din cadrul structurilor din teritoriu, pe același sector de drum.
„Se reușește «performanța» de a acționa cu două echipaje de poliție rutieră pe un sector de drum cu lungimea de 10-15 kilometri, în timp ce pe alte sectoare de drum nu acționează nici un echipaj. În foarte multe cazuri se planifică câte trei sau patru acțiuni în același interval orar, lucrătorii fiind nevoiți să acționeze, spre exemplu, și pe linie de prevenire a accidentelor produse pe fondul nerespectării dispozițiilor legale de către pietoni, și pe linia nerespectării regimului legal de viteză și pe linia prevenirii conducerii autovehiculelor sub influența alcoolului, în același timp. Prin urmare lucrătorii trebuie să se împartă între pietoni, măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor și testarea cu aparatul etilotest a conducătorilor auto și după principiul «cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul», rezultatele sunt pe măsură”, a completat ofițerul din cadrul IPJ Suceava.
Întreg materialul de analiză efectuat de ofițerul Duțuc poate fi citit în ediția online a cotidianului Monitorul de Suceava, fiecare element cu explicațiile de rigoare.
Amenzile, un indicator important în stabilirea indicilor de performanță ai unui polițist
Alexandru Cătălin Duțuc mai spune că acțiunile preventive se organizează haotic, fără o analiză serioasă, iar „cel mai important este să se aplice cât mai multe sancțiuni contravenționale ca să se poată cosmetiza statisticile pentru ca atunci când sunt analizate la nivel național să pară că în județul Suceava se depun eforturi susținute pentru prevenirea accidentelor rutiere”.
„Deși poate părea greu de crezut, deși poziția oficială a IGPR este că polițiștii nu au normă de amenzi, o spun cu toată responsabilitatea, la nivelul IPJ Suceava, de la nivelul cel mai înalt, se exercită presiuni și se solicită explicit creșterea permanentă a numărului de sancțiuni aplicate cetățenilor. Mai mult, în toate materialele de bilanț, sunt evidențiați, pozitiv sau negativ, după caz, polițiștii cu cel mai mare, respectiv cel mai mic număr de sancțiuni contravenționale aplicate, permise de conducere/certificate de înmatriculare reținute. Deși fișa de evaluare anuală nu conține indicatori constând în numărul de sancțiuni aplicate sau permise/certificate de înmatriculare reținute, evident că neoficial, aceste cifre sunt luate în considerare”, a precizat Duțuc.
„Șefii IPJ Suceava sunt surzi la problemele lucrătorilor cu funcții de execuție și se înconjoară numai de oameni obedienți pe care îi stimulează”
Din critica întocmită de inspectorul principal Alexandru Cătălin Duțuc nu lipsesc nici mai marii IPJ Suceava. Acesta crede că o mare problemă o reprezintă faptul că la comanda IPJ Suceava se află ofițeri de poliție cu împuternicire și nu oameni care au câștigat niște concursuri.
„Este evident că ocupând doar temporar aceste funcții, cei în cauză nu sunt motivați să identifice soluții reale, viabile, pentru scăderea numărului de accidente rutiere, ci sunt interesați doar să mențină un status quo, acceptabil și pentru eșaloanele superioare și pentru opinia publică, în așa fel încât să își ducă la capăt mandatul și să poată ieși la pensie liniștiți”, a arătat ofițerul.
Duțuc a vorbit și despre opacitatea acestor șefi, pe care îi acuză că promovează servilismul în locul profesionalismului.
„Cei în cauză resping din fașă orice inițiativă, sunt surzi la problemele lucrătorilor cu funcții de execuție și se înconjoară numai de oameni obedienți pe care îi stimulează, pentru «merite deosebite» bineînțeles, cu salarii de excelență (este de notorietate deja, pentru că a fost publicată în presă lista persoanelor din IPJ Suceava care au beneficiat de salarii de excelență). O altă cauză a lipsei de implicare este necunoașterea de către conducerea Inspectoratului Județean de Poliție Suceava a prevederilor legale incidente și lipsa de experiență în domeniul poliției rutiere (nici unul dintre cei doi ofițeri menționați anterior nu a activat nici măcar o zi din carieră în structurile de poliție rutieră)”, a concluzionat Alexandru Cătălin Duțuc.
Către,
Redacția Cotidianului Monitorul de Suceava
Stimate domnule Redactor-șef,
În contextul creșterii exponențiale a numărului accidentelor rutiere grave produse pe drumurile publice din județul Suceava, despre care ați relatat pe larg în mai multe articole recente și pentru că incompetența, fuga de răspundere, tupeul și nesimțirea factorilor de răspundere au atins pragul maxim al suportabilității, doresc să vă fac cunoscute, atât dvs. cât și opiniei publice, adevăratele cauze, care țin mai puțin de universal-valabila scuză invocată oficial de reprezentanții Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, a întinderii rețelei de drumuri din județ și mai mult de incompetență, nepăsare și fuga de răspundere.
După ce în perioada 01-02.09.2018, în numai 30 de ore, pe raza municipiului Suceava s-au produs 3 accidente rutiere soldate cu 7 persoane decedate, aspect care a sensibilizat atât mass-media locală și națională, cât și opinia publică, pentru a-și masca propria incompetență, ofițerii însărcinați cu exercitarea actului managerial au dispus efectuarea de controale zilnice privind activitatea lucrătorilor din cadrul Biroului Rutier al poliției Municipiului Suceava, în speranța că vor fi găsite nereguli care să acrediteze ideea că vinovați pentru creșterea numărului de accidente sunt lucrătorii cu funcții de execuție care nu se achită în mod corespunzător de sarcinile de serviciu.
Având în vedere această situație, pentru o corectă informare a opiniei publice, mă văd nevoit să fac o scurtă trecere în revistă a adevăratelor cauze ale creșterii numărului de accidente rutiere grave, în județul Suceava.
Precizez faptul că sunt ofițer de poliție cu gradul de inspector principal de poliție, mă numesc Duțuc Alexandru Cătălin și îmi desfășor activitatea în cadrul Biroului Rutier al poliției Municipiului Suceava din anul 2009. Am activat în cadrul Biroului Rutier ca agent de poliție în perioada 2009-2012, iar din 2012 până în prezent (cu o pauză de un an în care am fost detașat într-o misiune internațională) mi-am desfășurat activitatea în cadrul Biroului Rutier, cu preponderență în teren, astfel încât consider că sunt familiarizat cu provocările pe care le înfruntă, zi de zi, lucrătorii de poliție rutieră.
O primă cauză a creșterii numărului de accidente este absența polițiștilor rutieri din trafic.
Justificarea cea mai frecventă a absenței polițiștilor rutieri din trafic este lipsa acută de personal, lipsă ce se face resimțită la nivelul întregii țări, nu numai la nivelul județului.
În realitate absența polițiștilor rutieri din trafic are două cauze principale.
Prima constă în faptul că schemele de personal ale birourilor și formațiunilor rutiere din județ au fost și sunt subdimensionate.
În încercarea de a disimula cauza reală a problemei de personal, conducerea I.P.J. Suceava prezintă în comunicatele de presă date statistice cosmetizate, prezentând numai procentul de funcții vacante din totalul funcțiilor, evitând să arate opiniei publice realitatea, și anume faptul că nu se poate vorbi despre asigurarea prezenței polițiștilor rutieri în trafic, în scopul descurajării abaterilor de la legislația specifică și prevenirii accidentelor, în condițiile în care numărul de lucrători cu care sunt prevăzute formațiunile de poliție nu permit nici măcar asigurarea prezenței în teren a cel puțin unui lucrător care să acționeze împreună cu lucrători din cadrul altor formațiuni (ați relatat și dvs. pe larg despre situația de la Poliția Municipiului Câmpulung Moldovenesc în articolul din data de 25.08.2017 și vreau să precizez că această situație nu este singulară).
Nu pot furniza informații exacte privind numărul total de funcții cu care sunt prevăzute structurile de poliție rutieră din județ, întrucât ofițerii însărcinați cu exercitarea actului managerial au avut grijă ca aceste informații să fie clasificate. Cu toate acestea, pentru o corectă informare a opiniei publice cred că trebuie să afirm că există două formațiuni de poliție rutieră, una în cadrul unei poliții municipale și una în cadrul unei poliții orășenești unde își desfășoară activitatea efectiv patru lucrători, iar restul formațiunilor sunt încadrate cu până la zece lucrători (a se avea în vedere faptul că dacă se respectă dispozițiile legale în vigoare și se respectă dreptul polițiștilor la timp liber pentru refacerea capacității de muncă și concediile de odihnă/medicale/de studii, precum și celelalte zile libere prevăzute de legislația incidentă, efectivul structurilor se reduce aproape la jumătate. Cu alte cuvinte, dacă într-o structură își desfășoară activitatea zece lucrători, cel puțin doi dintre aceștia vor fi în concediu în același timp, iar doi vor beneficia de zile libere, rămânând să își desfășoare activitatea efectiv șase lucrători. În cazul structurilor cu patru lucrători, dacă se asigură zilele libere și concediile, mai rămân să lucreze efectiv doi lucrători de poliție)
În cazul Biroului Rutier al poliției Municipiului Suceava, problemele de efectiv sunt mai puțin severe, dimensiunea efectivului permițând asigurarea prezenței în teren, pe timp de zi, a două echipaje, unul format din doi polițiști și un echipaj mixt format din polițist rutier și polițist local, iar pe timp de noapte un singur echipaj format din doi polițiști.
Trebuie subliniat că cele două echipaje care își desfășoară activitatea pe timp de zi, sau singurul echipaj care își desfășoară activitatea pe timp de noapte, au de acoperit teritoriul de competență al Poliției Municipiului Suceava, teritoriu ce cuprinde municipiul Suceava, 20 de comune arondate și orașele Salcea și Liteni.
Zona de competență teritorială a echipajului format din polițist și polițist local este limitată. Echipajul nu se poate deplasa în afara zonei administrativ-teritoriale a municipiului Suceava, întrucât astfel s-ar depăși zona de competență a polițistului local.
Rezultă astfel că efectivele de care dispune Biroul rutier al poliției Mun. Suceava permit asigurarea prezenței în teren a unui echipaj pe raza Mun. Suceava și a unui echipaj în afara municipiului, în zona de competență a poliției Mun. Suceava (a se avea în vedere faptul că zona de competență a Poliției Mun. Suceava este străbătută de 5 sectoare de drum național și 15 sectoare de drum județean, la care se adaugă drumurile comunale și străzile din mediul rural și urban al orașelor Salcea și Liteni).
Întrebarea firească ar fi cum asiguri prezența activă în teren când ai la dispoziție un singur echipaj și 20 de drumuri importante, cu valori ridicate de trafic.
De precizat este și faptul că se poate asigura prezența celor două echipaje în trafic numai în condițiile în care în zona de competență nu se produce niciun eveniment care impune deplasarea polițiștilor la evenimente (accidente rutiere, sesizări formulate prin Serviciul Național Unic 112, prelevări de mostre biologice de sânge în cazul depistării în trafic a unor conducători auto sub influența alcoolului sau al accidentelor de circulație soldate cu vătămări corporale, intervenții pentru fluidizarea traficului în cazul ambuteiajelor sau în cazul accidentelor cu pagube care au avut ca urmare blocarea traficului etc.).
Spre exemplu, în seara zilei de 01.09.2018, pe str. Cuza Vodă din Mun. Suceava s-a produs un accident rutier soldat cu decesul a două persoane care se deplasau cu un vehicul cu tracțiune animală, vehicul care a fost lovit de un autobuz. În timpul în care toți lucrătorii de poliție aflați în serviciu erau angrenați în desfășurarea de activități specifice unor astfel de situații (fluidizare/blocare a traficului rutier, efectuarea cercetării la fața locului, prelevare de mostre biologice de sânge de la conducătorul auto implicat în accident etc.) iar în teren nu se mai afla niciun echipaj de poliție rutieră, pe strada parcului din Mun. Suceava s-a produs un al doilea accident rutier soldat cu decesul a trei persoane.
Un alt aspect care trebuie menționat este faptul că lucrătorul/lucrătorii de poliție rutieră, în afara supravegherii traficului în zona de competență, mai au și alte responsabilități [(activități de cercetare penală în dosare vizând infracțiuni la regimul rutier sau cele privind integritatea persoanei (vătămare corporală din culpă, ucidere din culpă), activități de soluționare a accidentelor rutiere soldate cu pagube materiale, activități de soluționare a diverselor petiții și sesizări, eliberare de avize, toata gama de activități preventive, trimitere spre executare silită a titlurilor executorii reprezentând amenzi contravenționale neachitate, actualizarea diferitelor evidențe, cercetări la fața locului, înregistrare și înaintare a documentelor (permise certificate reținute) intervenții la evenimente semnalate prin Serviciul 112, participă la programul de pregătire fizică și pregătire profesională etc.] Prioritizarea și desfășurarea cu preponderență de activități preventive în detrimentul activităților de birou nu este o opțiune viabilă în condițiile în care art. 303 alin. 2 din Codul de Procedură Penală obligă polițistul la îndeplinirea cu prioritate a activităților de cercetare penală, iar polițistul nu poate ignora aceste prevederi legale.
Se poate deduce astfel foarte ușor că puținii lucrători care teoretic ar trebui să fie prezenți în stradă sunt, în mare parte a programului de lucru, angrenați în alte activități. Prin urmare, în mare parte a timpului, în toată zona de competență a Poliției Municipiului Suceava, ca de altfel și în zona de competență a altor structuri de poliție rutieră din județ, nu există polițiști rutieri, care să desfășoare activități preventive.
Pentru a suplini aceste lipsuri, se întâmplă foarte des ca polițiștii din cadrul structurilor de poliție rutieră să efectueze ore suplimentare (neremunerate bineînțeles) și s-a ajuns chiar la cazuri revoltătoare când polițiștii, trebuind să îndeplinească actele procedurale pe care nu au avut timp să le îndeplinească în zilele anterioare, nu au altă soluție decât să se prezinte la serviciu în timpul liber și neavând în grija cui să își lase copiii, îi aduc cu ei la birou.
Despre programul de pregătire sportivă, reglementat de dispozițiile legale în vigoare, nici nu mai poate fi vorba. Niciunul dintre lucrătorii din cadrul Biroului Rutier nu beneficiază de acest „drept”.
La solicitările noastre de detașare, măcar cu titlu provizoriu, a unor polițiști din cadrul altor structuri în cadrul structurilor de poliție rutieră, ni se răspunde în permanență că și celelalte structuri au probleme de personal și nu se poate sprijini o anume structură cu consecința destabilizării alteia.
La o primă vedere argumentul este valabil, însă la o privire mai atentă, analizând simplist, nu ai cum să nu constați că deficitul de personal în ceea ce privește structurile de ordine publică se traduce prin intervenții întârziate la evenimente, deficitul de personal în ceea ce privește structurile de investigații criminale și investigarea fraudelor se traduce prin întârzieri în soluționarea dosarelor penale, însă deficitul de personal în ceea ce privește structurile de poliție rutieră se traduce prin creșterea numărului de persoane decedate și rănite grav în accidente rutiere.
O a doua cauză a absenței polițiștilor rutieri din trafic constă în faptul că polițiștii din cadrul structurilor de poliție rutieră nu sunt sprijiniți decât formal și foarte rar în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu.
Deși are ca principală atribuție sprijinirea efectivelor de poliție rutieră din cadrul structurilor de poliție rutieră din subordine, Serviciul Rutier se implică foarte rar și numai formal în sprijinirea lucrătorilor din subordine, invocând de fiecare dată pretexte ce variază de la universal valabila scuză „niciun echipaj de poliție din cadrul Serviciului Rutier nu se află în zona de competență a Poliției Municipiului Suceava” sau „lucrătorii Serviciului Rutier sunt angrenați în acțiuni în alte zone ale județului”, până la „lucrătorii Serviciului Rutier acordă sprijin altei structuri de poliție rutieră din județ”, etc.
Cu alte ocazii, în mod cu totul și cu totul excepțional, și numai după îndelungi insistențe, când se dispune sprijinirea lucrătorilor din cadrul structurilor de poliție rutieră de către lucrători din cadrul Serviciului Rutier, aceștia se implică doar formal și cu foarte puține excepții, numai în activități care nu implică și desfășurarea unor activități ulterioare și care au un grad redus de dificultate (fluidizare a traficului, prelevare de mostre biologice), nu și în întocmirea actelor de constatare și de cercetare penală (activități cu un grad crescut de dificultate și complexitate și care implică foarte multe activități ulterioare, în faza de cercetare penală).
Astfel, deși în principiu lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier și cei din cadrul restului structurilor de poliție rutieră au aceleași atribuții, în fapt s-au creat două structuri de poliție rutieră diferite (Serviciul Rutier și restul subunităților de poliție rutieră), cu atribuții diferite. Pe de o parte lucrătorii din cadrului Serviciului Rutier care desfășoară cu preponderență activități preventive (supraveghere a traficului rutier, constatare și sancționare a contravențiilor, constatare a infracțiunilor la regimul rutier și foarte rar și numai în situații excepționale efectuarea de cercetări în dosare penale având ca obiect accidente rutiere), iar de cealaltă parte restul structurilor de poliție rutieră, ai căror lucrători, deși ar trebui să desfășoare tot activități preventive, sunt forțați de împrejurări să se împartă între activitățile preventive, intervențiile la sesizările formulate prin Serviciul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112, efectuarea de verificări în legătură cu petițiile și sesizările cetățenilor, prelevare de mostre biologice în cazul accidentelor, efectuarea de cercetări în dosare penale având ca obiect atât infracțiuni la regimul rutier, cât și accidente rutiere, implementări de informații în baze de date etc.).
Această stare de fapt este menținută cu acordul și la inițiativa ofițerilor însărcinați cu exercitarea actului managerial și în opinia mea suportă unele critici, după cum urmează:
În primul rând se creează discriminări între lucrători având aceeași linie de muncă, în condițiile în care este cunoscut faptul că încărcătura mare de lucrări, diversitatea acestora și nivelul de complexitate generează stres și suprasolicitare neuropsihică.
În al doilea rând se creează premisele unei repartizări neunitare a lucrărilor pe lucrători, ajungându-se la situații de-a dreptul scandaloase în care unii lucrători din cadrul formațiunilor de poliție rutieră desfășoară simultan activități de cercetare penală într-un număr de 50 de dosare având ca obiect accidente rutiere cu victime, iar un lucrător din cadrul Serviciului Rutier lucrează în una, maxim două astfel de dosare. Mai mult, există lucrători în cadrul Serviciului Rutier care nu au soluționat niciun dosar de cercetare penală având ca obiect un accident rutier, în întreaga carieră.
În al treilea rând se creează premisele deprofesionalizării lucrătorilor din cadrul Serviciului Rutier, nivelul scăzut de competență în ceea ce privește activitatea de cercetare penală al lucrătorilor din cadrul Serviciului Rutier fiind de notorietate printre lucrătorii din cadrul structurilor de poliție rutieră.
O persoană neavizată ar putea considera că în condițiile în care lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier sunt degrevați de restul activităților care impun cu precădere muncă de birou, ar trebui ca la capitolul constatări (sancțiuni contravenționale aplicate, permise de conducere reținute, certificate de înmatriculare reținute, infracțiuni la regimul rutier constatate) și implicit număr de conducători auto și vehicule care constituie un pericol pentru ceilalți participați la trafic „înlăturați/înlăturate”(sub o formă sau alta) de pe drumurile publice, să se prezinte mult mai bine decât lucrătorii din cadrul formațiunilor de poliție rutieră. În realitate însă, chiar și în condițiile în care își petrec mare parte a timpului de lucru în birou sau angrenați în alte activități, la capitolul activități preventive, în cele mai multe cazuri cifrele arată o situație diametral opusă, respectiv lucrătorii din cadrul formațiunilor rutiere din județ au mai multe constatări decât lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier.
În plus, în cadrul Serviciului Rutier funcționează Biroul Drumuri Naționale care, în conformitate cu prevederile Concepției de Organizare și acțiune a structurilor de poliție rutieră, aprobată Dispoziția I.G.P.R. nr. 35/2008, modificată și completată prin Dispoziția I.G.P.R. nr.48/2008 au ca atribuție gestionarea tuturor evenimentelor produse pe drumurile naționale din județ, de la accidente rutiere cu victime, accidente soldate cu pagube materiale, intervenții la evenimentele semnalate prin 112 etc.
În fapt, această Concepție de organizare și acțiune a structurilor de poliție rutieră nu s-a aplicat niciodată la nivelul județului Suceava. Ba mai mult, deși este aprobată prin dispoziție a șefului Inspectoratului General al Poliției Române, ea a fost modificată, în majoritatea punctelor esențiale, prin dispoziție a șefului Inspectoratului Județean de Poliție. Pentru un plus de claritate îmi permit să utilizez o comparație și precizez că a modifica o dispoziție a șefului Inspectoratului General al Poliției Române printr-o dispoziție a șefului Inspectoratului de Poliție Județean este ca și cum s-ar modifica o hotărâre de guvern printr-o hotărâre a unui consiliu local.
Această ilegalitate (modificarea dispoziției șefului IGPR prin dispoziție a șefului IPJ) s-a comis având la bază justificarea că schema de personal a Biroului Drumuri Naționale și configurația geografică a județului nu permiteau punerea în aplicare a dispoziției I.G.P.R.
Astfel, la momentul intrării în vigoare a Concepției, s-a invocat faptul că în județul Suceava aceasta nu poate fi aplicată întrucât efectivele BDNE de la acea dată nu permiteau intervenția la toate evenimentele produse pe rețeaua de drumuri naționale din județ. Totodată s-a invocat argumentul că din cauza configurației geografice a județului (cu municipiul Suceava amplasat la o extremitate a județului și municipiul Vatra Dornei la cealaltă extremitate), nu se poate asigura intervenția cu operativitate la evenimente.
Aceste argumente sunt invocate și în prezent.
La o primă vedere aceste argumente sunt solide și nu lasă loc de dezbateri. La o analiză mai atentă însă, se observă că în cei 10 ani de la intrarea în vigoare a concepției și până în prezent nu s-a efectuat niciun demers pentru redimensionarea schemei de personal a Biroului Drumuri Naționale, astfel încât prevederile Concepției să poată fi puse în aplicare. De asemenea, având ca model de comparație alte Birouri Drumuri Naționale din țară și observând cadrul legislativ incident, se poate constata cu ușurință că nu este obligatoriu ca Biroul Drumuri Naționale înființat la nivelul Serviciului Rutier Suceava să funcționeze în municipiul reședință de județ. La fel de bine, Biroul drumuri Naționale, păstrând subordonarea față de Serviciul Rutier, ar putea funcționa, spre exemplu, în cadrul Poliției orașului Frasin, unde s-ar afla la distanțe aproximativ egale față de toate extremitățile județului.
În fapt argumentele invocate nu sunt solide, nu se bazează pe niciun fel de analize, mai mult, sunt tendențioase și servesc intereselor persoanelor cu funcții de conducere, care, invocând faptul că dispoziția IGPR nu poate fi pusă în executare, nu sunt obligate să identifice soluții în acest sens. În plus, în condițiile în care BDNE nu este reorganizat și nu își schimbă locul de funcționare, șeful BDNE și lucrătorii din cadrul acestei structuri nu sunt obligați să facă naveta la serviciu.
Motivul pentru care se evită cu orice preț reorganizarea BDNE, inclusiv prin nerespectarea cu bună-știință a dispozițiilor în vigoare, nu ține nici de configurația geografică a județului, nici de lipsa de personal, ci ține de lipsa de inițiativă, de refuzul de asumare a răspunderii, de interese meschine, de comoditate și de incompetență managerială.
Nu știu dacă la nivelul I.G.P.R. este cunoscut faptul că la nivelul I.P.J. Suceava nu au fost respectate niciodată prevederile Concepției sau că șeful IPJ de la vremea respectivă și-a permis să emită o dispoziție care a modificat (nelegal, evident) o dispoziție a șefului IGPR sau că această stare de fapt s-a perpetuat mai bine de 10 ani, însă nici nu am foarte mari speranțe că dacă ar ști ar depune eforturi pentru intrarea IPJ Suceava în legalitate, având în vedere faptul că la ultimele controale efectuate de Direcția Rutieră la IPJ Suceava, ofițerii desemnați să efectueze controlul s-au limitat la verificarea completării foilor de parcurs de către polițiștii rutieri care conduceau autospecialele din dotare.
Astfel, cu motivarea că nu se poate pune în aplicare Concepția de organizare și acțiune a structurilor de poliție rutieră, au trecut 10 ani în care șeful Biroului Drumuri Naționale nu a avut niciodată niciun fel de responsabilitate, iar lucrătorii din cadrul Biroului Drumuri Naționale s-au transformat în turiști, programul de lucru al acestora constând într-o plimbare până la cealaltă extremitate a județului și înapoi, timp în care s-a consumat carburant, iar ei nu au putut niciodată să justifice cele 8 ore petrecute la serviciu.
O a doua cauză a creșterii numărului de accidente rutiere este incompetența managerială invocată în paragraful anterior, manifestată în mai multe planuri și anume:
Prin utilizarea ineficientă a resursei umane și materiale și lipsa de coordonare:
Pentru a putea justifica lipsa sprijinului pe care ar trebui să îl acorde structurilor de poliție rutieră din subordine, lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier și al BDNE sunt trimiși să acționeze în zone îndepărtate ale județului, în special în zonele de munte, fără analize prealabile asupra dinamicii accidentelor rutiere sau în baza unor analize superficiale ori realizate prin metoda „copy-paste”, iar „rezultatele” nu întârzie să apară. Astfel, lucrătorii din cadrul structurilor menționate anterior fac deplasări zilnice de sute de kilometri, consumă combustibilul și așa raționalizat și obțin aceleași rezultate pe care le obțin în condiții normale de lucru echipaje din cadrul structurilor de poliție rutieră din teritoriu. În aceste condiții nu e mai eficient oare să suplimentezi schema de personal a formațiunii de poliție rutieră a Poliție Vatra Dornei, spre exemplu, decât să trimiți un echipaj din cadrul BDNE, 200 de kilometri dus-întors, să acționeze în zona de competență a poliție Vatra Dornei, cu aceleași rezultate?
Mai mult, datorită coordonării deficitare a structurilor de poliție rutieră, de foarte multe ori se creează o suprapunere a echipajelor din cadrul Serviciului Rutier și BDNE cu echipaje din cadrul structurilor din teritoriu, pe același sector de drum.
În acest mod se reușește „performanța” de a acționa cu două echipaje de poliție rutieră pe un sector de drum cu lungimea de 10-15 kilometri, în timp ce pe alte sectoare de drum nu acționează niciun echipaj.
În foarte multe cazuri se planifică câte trei sau patru acțiuni în același interval orar, lucrătorii fiind nevoiți să acționeze, spre exemplu, și pe linie de prevenire a accidentelor produse pe fondul nerespectării dispozițiilor legale de către pietoni, și pe linia nerespectării regimului legal de viteză, și pe linia prevenirii conducerii autovehiculelor sub influența alcoolului, în același timp. Prin urmare lucrătorii trebuie să se împartă între pietoni, măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor și testarea cu aparatul etilotest a conducătorilor auto și, după principiul „cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul”, rezultatele sunt pe măsură.
De asemenea, efectivele de poliție rutieră sunt angrenate în foarte multe acțiuni vizând domenii care nu sunt prioritare din punct de vedere al prevenirii accidentelor rutiere, și anume acțiuni de combatere a braconajului, de combatere a contrabandei cu tutun, alcool etc., de combatere a infracțiunilor contra patrimoniului, de combatere a actelor ilicite de comerț etc.
Este adevărat că toate aceste domenii intră în mod tangențial în competența structurilor de poliție rutieră, dat fiind faptul că și bunurile provenite din braconaj, și cele provenite din acte de contrabandă sau infracțiuni contra patrimoniului sunt, de obicei, transportate pe drumurile publice, însă fiind angrenați în aceste activități lucrătorii din cadrul structurilor de poliție rutieră nu mai dispun de timpul necesar și nu se mai pot ocupa de ceea ce ar trebui să fie prioritatea zero, și anume prevenirea accidentelor rutiere.
Am solicitat în nenumărate rânduri să nu mai fim angrenați decât în situații excepționale în astfel de acțiuni, însă fără prea multe rezultate.
Prin abordarea ineficientă, superficială a cauzelor și dinamicii accidentelor rutiere raportat la distribuția geografică a acestora.
Activitățile preventive se execută de regulă haotic, fără o analiză prealabilă riguroasă, și nu sunt concentrate pe zonele cu risc ridicat de producere a accidentelor rutiere. Astfel, în etapa de planificare a activităților preventive, planurile de acțiune sunt întocmite prin metoda „copy-paste”, fără a se acorda o atenție deosebită zonelor în care urmează să se acționeze, intervalelor orare care prezintă riscul cel mai ridicat de producere a accidentelor, categoriilor de participanți la trafic care sunt cei mai expuși riscului de implicare în accidente rutiere. Instruirea premergătoare a efectivelor participante la activitățile preventive nu se realizează sau se realizează superficial, de cele mai multe ori prin SMS sau mesaje transmise pe Whatsapp, iar în etapa de acțiune se acționează pe măsură, fără o direcție clară, pe sectoare de drum cu lungimi cuprinse între 10 și 20 de kilometri, fără a fi vizate în mod expres acele zone cu risc de producere a accidentelor ridicat. În ceea ce privește etapa de analiză, aceasta se realizează strict prin prisma rezultatelor obținute (sancțiuni contravenționale aplicate, permise de conducere/certificate de înmatriculare reținute, sancțiuni complementare/ măsuri tehnico-administrative dispuse), o acțiune sau un alt tip de activitate preventivă fiind considerate un succes numai dacă au avut ca rezultat aplicarea a cât mai multe sancțiuni, reținerea a cât mai multe permise de conducere/certificate de înmatriculare.
Evident că fiind confruntați cu perspectiva a de fi evaluați negativ de către persoanele însărcinate cu exercitarea actului managerial, lucrătorii din cadrul structurilor de poliție rutieră, forțați de împrejurări, se concentrează mai mult pe aplicarea sancțiunilor, chiar și în locuri unde, datorită configurației drumurilor, dar și altor factori, poate riscul de producere a accidentelor rutiere este mai redus (spre exemplu drumuri în aliniament, cu vizibilitate bună, cu declivitate redusă, uneori într-o zonă neconstruită, la intrarea într-o localitate), dar unde participanții la trafic au tendința de a încălca regulile de circulație, în special pe cele privind regimul legal de viteză. Această prezență a polițiștilor (în special a celor care acționează cu autospeciale pe care sunt instalate aparate de măsurare a vitezei) în zone care nu prezintă un grad de risc ridicat de producere a accidentelor rutiere creează în rândul populației percepția că polițiștii stau la pândă și că obiectivul lor nu este prevenirea accidentelor rutiere, ci amendarea participanților la traficul rutier în scopul constituirii de fonduri suplimentare la bugetul administrației publice locale.
O analiză riguroasă privind locurile în care sunt aplicate cel mai frecvent sancțiuni contravenționale prin raportare la locurile identificate cu un risc crescut de producere a accidentelor rutiere va evidenția faptul că acestea nu se suprapun. Cu alte cuvinte, majoritatea sancțiunilor contravenționale se aplică în locuri unde nu s-au produs niciodată accidente rutiere, iar în locurile unde se produc frecvent accidente rutiere nu se aplică sancțiuni contravenționale.
Prin incapacitatea de a identifica soluții de reducere a numărului de accidente, disimulată prin cosmetizarea statisticilor
Așa cum am arătat anterior, analizele rezultatelor activităților preventive se realizează strict prin prisma „rezultatelor obținute”. Cu alte cuvinte nu contează dacă s-a redus sau a crescut numărul de accidente rutiere în perioada de desfășurare a activităților preventive. Nu contează nici dacă s-a acționat în locuri cu un grad crescut de risc sau în alte locuri cu un grad mai scăzut de risc, important este să se aplice cât mai multe sancțiuni contravenționale ca să se poată cosmetiza statisticile, pentru ca atunci când sunt analizate la nivel național să pară că în județul Suceava se depun eforturi susținute pentru prevenirea accidentelor rutiere. Deși poate părea greu de crezut, deși poziția oficială a IGPR este că polițiștii nu au normă de amenzi, o spun cu toată responsabilitatea, la nivelul IPJ Suceava, de la nivelul cel mai înalt, se exercită presiuni și se solicită explicit creșterea permanentă a numărului de sancțiuni aplicate cetățenilor.
Mai mult, în toate materialele de bilanț, sunt evidențiați, pozitiv sau negativ, după caz, polițiștii cu cel mai mare, respectiv cel mai mic număr de sancțiuni contravenționale aplicate, permise de conducere/certificate de înmatriculare reținute. Deși fișa de evaluare anuală nu conține indicatori constând în numărul de sancțiuni aplicate sau permise/certificate de înmatriculare reținute, evident că, neoficial, aceste cifre sunt luate în considerare.
Prin lipsa de implicare a conducerii Inspectoratului Județean de Poliție Suceava
După cum este probabil cunoscut, comanda Inspectoratului Județean de Poliție Suceava (și mă refer aici la șeful inspectoratului și adjunctul șefului inspectoratului care coordonează activitatea structurilor de poliție rutieră și ordine publică) este asigurată de doi ofițeri de poliție cu mandate cu durată limitată (împuternicire).
Este evident că ocupând doar temporar aceste funcții, cei în cauză nu sunt motivați să identifice soluții reale, viabile, pentru scăderea numărului de accidente rutiere, ci sunt interesați doar să mențină un statu quo, acceptabil și pentru eșaloanele superioare și pentru opinia publică, în așa fel încât să își ducă la capăt mandatul și să poate ieși la pensie liniștiți.
În atare condiții, cei în cauză resping din fașă orice inițiativă, sunt surzi la problemele lucrătorilor cu funcții de execuție și se înconjoară numai de oameni obedienți pe care îi stimulează, pentru „merite deosebite” bineînțeles, cu salarii de excelență (este de notorietate deja, pentru că a fost publicată în presă, lista persoanelor din I.P.J. Suceava care au beneficiat de salarii de excelență).
O altă cauză a lipsei de implicare este necunoașterea de către conducerea Inspectoratului Județean de Poliție Suceava a prevederilor legale incidente și lipsa de experiență în domeniul poliției rutiere (niciunul dintre cei doi ofițeri menționați anterior nu a activat nici măcar o zi din carieră în structurile de poliție rutieră).
Ca o concluzie, e trist faptul că totuși soluții pentru reducerea numărului de accidente există, însă nu există nici voință, nici inițiativă și nici capacitate, iar consecința constă în pierderea de vieți omenești.
Ca o ultimă precizare menționez faptul că absolut toate informațiile prezentate în prezenta scrisoare sunt verificabile și pot fi probate.
Sper ca scrisoarea mea să prezinte interes pentru dvs. și pentru opinia publică și sper că veți decide să o publicați.
Cu deosebită considerație, Suceava
Alexandru Cătălin DUȚUC 12.09.2018