Revista „Obcina Literară”

Primul număr pe anul în curs al revistei „Obcina Literară”, publicație a ONG-ului „Muzeul Rural Emilianus – Horodnic”, care prezintă pe copertă chipul lui Eminescu (spre a-i cinsti memoria, ca la fiecare început de an, dar și pentru că artista plastică Marcela Larionescu – membră a colectivului de redacție – a fost onorată cu „Premiul de excelență” la Expoziția-concurs Internațional de Creație Plastică „Eminesciana”), se deschide abrupt, cu o incursiune în romanul cenzurat și nepublicat „Refugiații”, de Vasile Țigănescu.
Incursiune pe care ne-o propune Elisabeta Prelipcean „pentru a nu lăsa să piară amintirea unor adevărați români patrioți, care au avut curajul să înfrunte destinul”.
O răsfoire în continuare a revistei este o adevărată călătorie în lumea antologiilor realizate de colaboratorii revistei: „Antologia de umor rural” (2012), „Antologia de umor galinaceu” și „Antologia de umor politic” (2013).
Stau apoi, față-n față, într-un duel de sonete umoristice, Ion Bolocan și Emil Ianuș, iar prozatorul Dumitru Parasca ne spune cum putem să învingem un… extraterestru.
Profesorul Emil Simion publică o proză scurtă despre… riscurile adrenalinei, iar Decebal Alexandru Seul scrie despre „Viața între săbii!”.
Pagina lirică îi aparține Oltei Lungoci, iar Gheorghe Dolinski ne prezintă, din calendarul manifestărilor anului precedent, două activități organizate cu sprijinul Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.
Cronica plastică îi aparține subsemnatului și-l vizează pe artistul bucovinean Radu Bercea, care „Înfășurat în iarnă, cu privirea spre flori” a expus, în ziua de Înainteprăznuirea Nașterii Domnului, la Casa de Cultură din Gura Humorului.
Vichentie Nicolaiciuc (ale cărui repere bio-bibliografice sunt prezentate de Ion Cozmei și Ion Prelipcean) ne propune o „precuvântare cu unele lămuriri” despre o operă literară în proză („Devenire”), iar Gavril I. Crăciun ne prezintă efigia omului politic și patriotului unionist Vasile Bodnărescu.
Încheierea o face Emil Ianuș cu „Urătura Horodniceanului”, din care repoducem finalul: „Iar de-aici până-n Osoi / Un ogor de păpușoi / Cu știuleți de Euroi / Poate-așa scăpăm și noi / De necazuri și nevoi”.