Revanșa dintre Milan și Liverpool naște orgolii imense

Președintele clubului AC Milan, Silvio Berlusconi, nu se sfiește să folosească cuvinte mari atunci când se referă la finala Ligii Campionilor de miercuri: aceasta va fi revanșa după finala pierdută, în 2005, în fața formației Liverpool, la Istanbul, informează AFP.
„Mergem la Atena pentru a lua echipei Liverpool trofeul pe care ni l-a smuls din mâini în urmă cu doi ani. Am pierdut atunci un meci incredibil, hipnotizați de dansul de clovn al unui portar. De această dată vom fi pregătiți”, spune fostul președinte al Consiliului italian.
Pentru a înțelege starea de spirit a italienilor, cel care trebuie ascultat este Berlusconi. Nici antrenorul Carlo Ancelotti („Ceea ce s-a întâmplat nu are nicio legătură cu această finală”), nici starul Kaka („Ce a fost a fost”), nici emblematicul Paolo Maldini („Acest meci împotriva echipei Liverpool poate fi considerat ca o răzbunare a noastră. Însă nu avem nimic personal cu ei”). La 25 mai 2005, stadionul Ataturk a trăit una din cele mai incredibile răsturnări de scor din istoria fotbalului. După 50 de secunde, Maldini duce Milanul în avantaj. Înainte de pauză, Hernan Crespo, de două ori, oferă italienilor un avantaj ce părea ireversibil. Steven Gerrard a scris în autobiografia sa cum a trăit pauza meciului. „Jucătorii italieni își salutau familiile din tribună. Și apoi acest rânjet malițios pe chipul lui Gennaro Gattuso…Mi-am spus: «Vă voi umili»”. Jamie Carragher își amintește că se temea să nu ia cinci sau șase goluri, în timp ce Rafael Benitez cerea jucătorilor săi să-și apere onoarea. Urmarea aparține legendei.
În șase minute „grandoarea pentru Liverpool, coșmarul pentru AC Milan”, potrivit expresiei lui Carragher, englezii revin printr-o lovitură de cap al lui Gerrard (’54), o lovitură liberă al lui Vladimir Smicer (’56) și un penalti transformat de Xabi Alonso după un fault al lui Gattuso asupra lui Gerrard (’60). Jerzy Dudek, portar de condiție medie, reușește meciul vieții sale și apără în fața lui Andrei Șevcenko (’117) înainte de a-i enerva pe executanții loviturilor de departajare prin „dansul” pe care Berlusconi nu l-a digerat.
– Italienii au coșmaruri când se gândesc la finala de acum doi ani
„Întotdeauna îmi vine rău când mă gândesc”, suspină Gattuso, care regretă „minciunile” lui Gerrard, referitoare la pauză, pentru a-și „vinde autobiografia”. Campionul mondial nu a urmărit niciodată înregistrarea meciului: „Mi-ar trebui curaj și încă nu l-am găsit”. Gattuso și Ancelotti vorbesc despre jocul stereotip al lui Liverpool. Gerrard răspunde că nu l-a văzut niciodată pe Gattuso să dea o pasă decisivă. „Chiar și așa, el are un aer redutabil, dar este la fel de înfricoșător ca un pisoi. Nu m-ar deranja să joc în fiecare săptămână împotriva lui Gattuso”. „Aș fi într-adevăr un pisoi înfricoșător dacă aș avea barbă”, ironizează mijlocașul calabrez, poreclit Ringhio (pitbull), „țăran și mândru să fie așa”.
Gattuso nu va avea decât un cuvânt în cap la intrarea în teren miercuri: „Revanșa”. Pentru el, această fnală va fi ocazia de a demonstra că Italia se poate uita în ochii Premier League, autoproclamat „cel mai bun campionat din lume”. „Fotbalul italian mai are ceva de dovedit? Noi suntem campioni mondiali. Ce mai trebuie să facem? Să mergem pe lună?”, se întreabă Gattuso. O victorie miercuri ar fi suficientă.
Finala Ligii Campionilor dintre echipele AC Milan și Liverpool va avea loc, miercuri, de la ora 21.45, la Atena, partida fiind transmisă în direct de Pro TV.