REUSENI.

REUSENI. Menționat, după opinia lui Costăchescu (Documente, I, p. 174), în 12 mai 1425, drept „satul lui Revas” sau, mai exact, „acele sate care aparținuseră lui Zubrea și lui Ravas” (eu cred că e vorba, de fapt, nu de Reuseni, ci de Ravacăuți sau Revacăuți, pe Prut), Reusenii, celebru prin asasinatul comis în noaptea de 15 spre 16 octombrie 1451, asasinat căruia i-a căzut victimă, la o nuntă, Bogdan al II-lea, a fost întărit, în 24 septembrie 1468, „jumătate de Răoseni și, pe Suceava, loc să-i facă moară” lui Șteful Cernătescul („Vă leatul 6963 (1454), după doi ani a domniei lui Bogdan vodă, scrie letopisețul cel moldovenescu c-au venitu fără de veste Pătru vodă ce l-au poreclitu Aron și au aflatu pre Bogdan vodă la satul Răusenii, din jos de târgul Sucevii și l-au lovitu, vineri în răvărsatul zorilor, octomvrie 16. Și acolo i-au tăiatu capul lui Bogdan vodă. Decii au stătut la domnie Aron vodă”).
În 7 martie 1760, s-a făcut hotarnica dintre „satul Reuseni al lui Ștefan Silion” și Chilișenii lui Nicolae Știrbeț, între cei doi proprietari existând conflicte vechi, dar a căror rezolvare s-a făcut, după un uric din 13 iunie 1663, abia în 12 decembrie 1768, câștig de cauză având Silioneștii.
În 8 martie 1772, Toader Silion din Reuseni și Mihalachi Balș din Rus s-au plâns de nedreptatea pe care le-o făcea Mitropolia Sucevei, stăpână peste Udești.
Reusenii, deci, aveau în 1774, 12 familii, recensământul lui von Spleny lămurindu-ne că populația satului era formată, în 1775, din 2 popi și 7 familii de țărani iobagi, numărul acestora sporind, până în 1784, la 48 familii.
În 29 iunie 1767, stăpânii Reusenilor, care participau la o hotarnică a Uideștilor, erau frații Toader și Ștefan Silion.
Recensământul lui Rumeanțev1, din 1772-1773, înregistrează la Răusăni, în Ocolul Mijlocului, fără alte precizări, „9 – toată suma caselor”, însemnând 3 popi și 6 birnici.
La Reuseni, proprietate a mazilului Ștefan Villian,s-au așezat, între anii 1772-1777, emigranții transilvăneni Andrei Ungurean, Ioan Demerin, Vasile Moldovan, Ion Elța și Vasile Chira din Ioaniș, Ioan Boca din Șerbeni, Vasile Ungurean din Escu, Ioan Bilegan din Bileag, Ioan Bădărău din St. Andrei, Teodor Veșinar din Căila, Grigore Galațan din Galații Bistriței, George Moldovan, Victor Stuț și Teodor Morariu din Mănicși Anton Pușcaș din Beiuș.
În 10 ianuarie 1783, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, Ștefan Silion declara că este stăpânul întregului sat Reuseni, din timpul când feldmareșalul Munich fusese în Moldova (1736-1739).
În 24 aprilie 1795, stăpân al Reusenilor era stolnicul Costache Gheuca, ginerele lui Ștefan Silion (dar care îl moștenea și pe Toader Silion), cel care dădea cu bezmăn neguțătorilor din Suceava 5 fălci de huci în Reuseni ca să facă curătură, să-și puie vie și livadă și cramă, și casa vierului. Același Costache Gheuca își înzestra fata, Maria, care se căsătorea cu Vasile Vărnav, în 17 februarie 1804, cu lucruri din casă, cu odoare, cu moșia Reuseni și cu satul, cu biserica de piatră construită de Ștefan cel Mare, cu 4 pogoane de vie, cu 2 crâșme, una în Reuseni, alta în poiana de la marginea Udeștilor, cu fânațe, arături, păduri și cu mori țărănești pe pârâu.
Maria Gheuca, rămasă văduvă după Vasile Vărnav, care își înregistra satul Reuseni în 12 martie 1806, s-a recăsătorit cu Ruset, apoi, rămânând iarăși văduvă, a vândut Reusenii, în 17 iulie 1844, lui Ioan Cârste, pentru 4.000 ducați, în prețul acesta intrând și Reusenii Mici.
Biserica din Reuseni, ctitorită de Ștefan cel Mare, în 1502, renovată în 1843 și dotată cu un nou iconostas de familia patronilor bisericești, von Goilaf, când deservea 273 enoriași, preot administrator fiind Lazar Marian. O a doua biserică, cea a Sfântului Nicolai, construită în 1762 la Securiceni și dotată, în 1830, cu un iconostas de către Ștefan Ciutaca și Ioan a Paraschii, nu avea paroh în 1843, când numărul enoriașilor era 134. În 1876, biserica din Reuseni, cu 398 enoriași, patronată de Grigori de Prunkul, îl avea paroh pe Eugen Vorobchievici, iar cea din Securiceni, cu 199 enoriași, patronată de Nicolai Ștefanovici, era slujită de parohul din Reuseni. În 1907, paroh la Reuseni era Ștefan Marian, născut în 1857, preot din 1887, paroh din 1902, cantor fiind, din 1906, George Mărginean, născut în 1872.
În 1906, avea să se înființeze la Reuseni o școală cu o clasă2.
„Ca o catapeteasmă stă un deal cu vii îngrijite. Supt el se văd case răsfirate, în mijlocul gospodăriilor de țară îmbelșugate. Un mănunchi de copaci bătrâni arată locul curții boierești. Iar în altă parte, în stânga, se tupilează biserica, ridicată de Ștefan cel Mare întru amintirea tatălui său Bogdan, care a fost ucis într-o revărsare de zori de către fratele său vitreg, Petru Aron, de dragul Domniei…
Parohul, pe care-l găsim gospodărind acasă, lângă biserica fără nici o gospodărie, e un fost prefect sau șef-pedagog de seminariu cernăuțean, ce s-a întors cu totul la viața de țară, trăind patriarhal între dobitoacele lui Dumnezeu, care ne-au ieșit înainte, zburând și lătrând; parohul pomenește de o cruce ce s-ar fi găsit în curtea boierească, unde socoate că s-a întâmplat fapta sângeroasă. Dar e mai de crezut că locul bisericii a fost ales tocmai pentru că acolo a lovit securea ostașilor călări și pare că-i văd, o clipă, în dimineața încă acoperită de negură, dând fuga înapoi, în ceață sălbatecă de bucurie, pentru a duce la Suceava apropiată vestea Domnului nou miruit cu sângele de frate”3.
_____________________________________
1 ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 342
2 SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 50, 1876 p. 39, 1907 p. 157
3 NICOLAE IORGA, Neamul românesc în Bucovina, București 1905, p. 33-35