RETROCEDAREA PROPRIETĂȚII

Consider, de fiecare dată când trebuie să o fac (mai ales că acum sunt solicitat săptămânal), ca fiind o excelentă ocazie, să pot comenta o problemă sau o situație care din punctual meu de vedere este importantă. Este de asemenea adevărat că aceasta îmi dă șansa de a comunica cu oamenii, mai ales că uneori o fac mai puțin protocolar chiar direct, așa cum încerc să fac și de această dată.
Simt nevoia să abordez astăzi o temă care nu este doar a săptămânii ci poate a întregului mandat de prefect – RETROCEDAREA PROPRIETĂȚII – în general și retrocedarea proprietății Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina în mod special.
Poate că nu aș fi abordat acest subiect, pentru că eu cred că este important să retrocedezi și mult mai puțin important să vorbești despre retrocedare. Se pare că în cazul de față lucrurile stau altfel. Problema Fondului a antrenat prea multă pasiune, mult prea multe acuzații, nesfârșite polemici, frustrări și amenințări, dar mai ales s-a speculat politic această situație, peste limita bunului simț. Prea mulți și-au făcut un fel de crez politic din retrocedarea pădurii către fondul bisericesc ca mai apoi să se lepede ca de Satana când acest lucru nu le mai era util. Nu mai punem la socoteală puzderia de binevoitori, unii mai celebri decât alții, care-și freacă mâinile asudate de „dezinteres”.
Sunt absolut convins că cei mai mulți nu înțeleg ce se întâmplă și m-am simțit dator să explic.
1. Avem o proprietate de aproape 200.000 de ha. de pădure care a aparținut Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina. (Chiar dacă unora nu le place acest lucru)
2. Comisia județeană de fond funciar dorește să retrocedeze această proprietate.
3. Legea 247/2005 face posibilă această retrocedare cu condiția ca cel ce revendică să se organizeze în forma și structura avută înainte de 1945. (Fundație de drept public cu statutul de dinainte de 1945)
4. Actuala fundație care revendică proprietatea este o fundație de drept privat.
5. Actuala fundație care revendică cele 192.000 ha. deși poate, refuză să se conformeze legii 247 (singura condiție și suficientă ca să poată face retrocedarea posibilă).
6. Oricât încearcă „celebri avocați” să explice, nu pot să convingă pe nimeni. Adevărul este simplu și crud. Retrocedarea către actuala fundație înseamnă a da 192.000 ha unor persoane si nu Bisericii.
Ce trebuie să facă Biserica din Bucovina să poată primi această proprietate în mod legal?
1. Membrii fundației să fie Arhiepiscopia și mănăstirile care au avut proprietăți, și nu persoane fizice care nu au fost niciodată membri ai fundației.
2. Să adapteze Statutul fundației cât mai aproape de cel de dinainte de 1945.
3. Să înființeze (cum au făcut-o de fapt) o structură silvică care să exploateze această proprietate după legislația românească actuală.
4. Să aibă măcar caracter de utilitate publică.
Cerem oare prea mult? Cerem lucruri absurde? Sunt aceste lucruri încercări de-a tergiversa retrocedarea? Răspunsul îl poate da orice om care are o minimă bună-credință.
De ce este „sfătuită” Arhiepiscopia să se opună acceptării acestor minime și legale condiții?
Tema principală care se flutură în legătură cu acest subiect este că există mari interese in jurul acestei proprietăți. Cu siguranță că există. Fiecare parte le localizează în altă parte. Cred că cei care cunosc cât de cât acest subiect încep să-și dea seama cum stau lucrurile.
Rămâne o întrebare al cărei răspuns poate să ofere cheia acestei aparente dispute.
De ce se vrea ca această proprietate să fie administrată de niște persoane și nu de Biserică?
Vom face tot ce ține de noi ca această proprietate să ajungă la cei de la care a fost luată de către statul comunist și ne vom opune, cu toată autoritatea pe care legea ne-o conferă, ca de această proprietate să dispună tot felul de persoane, indiferent cât de onorabile vor fi ele.