Retragerea din lume…

Și cel legat de grijile și preocupările vieții ca și cu un lanț poate să umble, dar mai greu căci și osîndiții care au picioarele încătușate nu rareori umblă însă se împiedică mereu și din această pricină își produc răni. Un om necăsătorit însă legat de către grijile lumești este asemănător celui ce are doar mîinile încătușate; de aceea, cînd voiește să alerge spre viața monahicească, nu este împiedicat; cel căsătorit însă, se aseamănă cu cel legat de mîini și de picioare.
Retragerea din lume este ferirea de bunăvoie de dorita materie și tăgăduința firii pentru dobîndirea celor mai presus de fire. (Eliberarea firii de sub stăpînirea celor create și ridicarea ei la starea de stăpînire adevărată a lor. Stăpînirea peste acestea o poate avea numai cel ce s-a făcut părtaș de puterile dumnezeiești mai presus de fire.)
Este o mare rușine a ne mai îngriji de oarecare lucruri ce nu ne pot fi de vreun folos în ceasul nevoii noastre, adică al morții, după ce am părăsit toate cele deșarte pentru a urma nu unui om ci lui Dumnezeu Care ne cheamă în slujba Sa. Aceasta este ceea ce a spus Domnul, a te întoarce la cele de mai înainte și a nu fi găsit potrivit pentru Împărăția cerurilor. Să ascultăm ce a spus Domnul tînărului care a îndeplinit toate poruncile: ”Un lucru-ți lipsește: vinde averile și dă-le săracilor” – și tu însuți să te faci sărac primind milostenie. Cei ce voim să alergăm cu sîrguință în cîmpul vieții duhovnicești, să observăm cu luare aminte că toți cei ce petrec în lume, deși vii, au fost socotiți morți de către Domnul, atunci cînd a spus oarecăruia: ”Lasă morții” adică pe cei din lume, ”să-și îngroape morții lor”, adică pe cei ce au murit trupește. Cel ce a urît lumea, s-a izbăvit de tristețe iar cel ce mai păstrează legătura cu lucrurile văzute, încă nu s-a izbăvit de tristețe căci cum nu se va întrista lipsit fiind de ceea ce îndrăgește? Peste tot însă noi avem nevoie de multă înfrînare de ”Ieșiți din mijlocul lor și vă depărtați, iar de necurăția lumii nu vă apropiați” (Isaia 52,11) zice Domnul, căci cine dintre aceia a făcut vreodată minuni? Cine a înviat morți? Cine a alungat dușmani? Nimeni. Toate acestea de care lumea nu este în stare sînt recompensele care se dau monahilor. De-ar fi putu săvîrși și cei din lume lucruri asemănătoare ce nevoie ar mai fi fost de atîta osteneală și de retragere în singurătate? Cel ce s-a înstrăinat de lume pentru Domnul nu mai păstrează nici o relație cu vreun lucru sau vreo ființă pentru a nu se arăta dus în rătăcire de patimi.
Fugi ca și de bici de locurile unde poți să cazi căci după fructele care nu le vezi, nici nu cauți mereu să te întinzi.