Retractez tot

În chiar ziua meciului cu Zaglebie, scriam aici de bine despre Steaua, arătând că obținuse până atunci numai victorii, trei la număr și că, măcar în campionat, pare să nu aibă adversar pe măsură. Optimismul meu se extindea până la nivelul Champions’ League, unde o vedeam p e Steaua ajungând fără pic de emoție în grupe. Ceea ce a urmat, în aceeași seară, mă face să retractez acum tot ce am scris miercuri, asta fiindcă destul de rar (dar aproape de fiecare dată când joacă echipe românești!) am trecut prin asemenea spaime. Fiecare atingere de minge a polonezilor era generatoare de pericol, tot la noi, când o atingeau ai noștri… Noroc că au atins-o destul de rar! Prilej cu care am mai putut face o constatare: aceea că dacă o echipă submediocră ca Zaglebie Lubin o poate încăleca pe Steaua în asemenea hal, atunci e clar că avem un campionat de toată panarama, rămânând însă valabilă constatarea (ceea ce înseamnă de fapt un dezastru total) că Steaua e de departe cea mai bună. Entuziasmul post-calificare a degenerat în delir, mai toți cei implicați, de la Hagi și fotbaliștii (?) lui și până la Becali ori comentatorii T.V. ai partidei căpătând nuanțe patologice în declarațiile lor. De exemplu, dl. Becali, obosit probabil de atâta invocare a divinității, a văzut în Ovidiu Petre un fel de Sfântul Gheorghe care a răpus balaurul polonez, în timp ce pe ecranul televizorului meu se vedea doar un pămpălău rudimentar, geamăn într-ale execuțiilor de toată jena, cu altă nenorocire numită Lovin, din ale căror copite mingea sărea numai unde vroia ea. Inclusiv la golul absolut întâmplător (al doilea al Stelei) la care șutul prost al lui Petre s-a întâlnit cu un portar încă mai prost. Apărarea este vraiște, greoaie și fără pic de coordonare și viteză, la mijloc Nicoliță este doar nițel mai breaz (doar pe bază de plămâni) decât Petre și Lovin, neavând nici el vreo treabă cu mingea (golul nu intră în calcul, fiind rodul unei bafte chioare, iar când îl prindeți că dă prima centrare ca lumea, nu uitați să-mi dați și mie un telefon!). Iar în atac, prăpăd: Dică nu există, Rică Bleaga pare să fi ieșit de sub influența drogurilor. Mă ia cu spaime până și meciul cu Borisov. Dacă jucăm tot așa, bate Bate!