Reorganizarea Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică de la Sasca Mică, impusă de legislație pentru alinierea la normele europene, a fost finalizată de administrația județeană și conducerea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, aflată în subordinea Consiliului Județean, iar acest lucru s-a făcut fără concedieri.
Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Șoldan, a anunțat marți, în cadrul unei conferințe de presă, că cele două instituții au reușit să găsească soluția potrivită pentru ca toți angajații centrului să aibă în continuare loc de muncă. Dintre cei 177 de angajați, șapte au hotărât să treacă în șomaj sau să iasă la pensie, iar 170 de persoane vor avea în continuare slujbă.
„Sunt 22 de angajați care rămân cu jumătate de normă, alte transferuri s-au făcut în județ și 75 de persoane rămân la Sasca Mică. (…) Împreună cu domnul director Ionuț Adomniței, de când am venit la Consiliul Județean am reușit să înființăm un centru de permanență acolo și am salvat 75 de posturi. Investiția va fi făcută din bugetul propriu al Consiliului Județean și am reușit să salvăm angajații de acolo. Mă bucur că ieri am găsit înțelegere și din partea angajaților de la Sasca Mică, pentru că nu cred că e simplu pentru cei care mai au câțiva ani până ies la pensie să meargă, o parte dintre ei, cu jumătate de normă, dar cred că a fost soluția optimă”, a arătat președintele Șoldan.
În același timp, acesta a precizat că, deși a evitat să critice vechea administrație județeană și va face acest lucru în continuare, în cazul situației de la DGASPC consideră că fosta conducere a instituției se face vinovată de faptul că nu a accesat fonduri europene pentru proiecte de reabilitare a centrelor, cu cofinanțare de 10%, așa cum au făcut alte direcții de asistență socială din țară.
„Am pierdut foarte multe finanțări europene, [în condițiile în care restructurarea centrului] devenea o problemă critică pentru comunitatea de acolo și nu doar din Cornu Luncii, ci din tot bazinul Fălticeni pentru că erau foarte mulți angajați din acea zonă”, a afirmat Gheorghe Șoldan.
Cei mai mulți angajați de la centrul de la Sasca Mică vor lucra mai departe la căminul pentru persoane vârstnice care va funcționa într-unul dintre pavilioanele de acolo, în Casa Erika. Pavilionul a fost transformat în aprilie anul trecut în cămin pentru vârstnici, cu capacitate de 100 de locuri și 75 de posturi, în care vor fi beneficiari din toate centrele de profil din județ. Centrul nou de reabilitare destinate persoanelor cu probleme de sănătate psihică și/sau mintală care au nevoie de îngrijire specializată permanentă, numit „Floare de colț”, include centre de zi, de servicii sociale și locuințe protejate localizate în Suceava, Adâncata, Fântânele, Vornicenii Mari-Moara și Horodniceni, în Sasca Mică rămânând doar centrul de zi Sfânta Ecaterina, cu 30 de locuri și 11 posturi.
Actuala formulă a centrului de la Sasca Mică, înființat în 1962, va dispărea de la 1 martie a.c..
- Cel mai mare centru de reabilitare neuropsihică din România dispare, după 64 de ani
La Sasca Mică a funcționat cel mai mare centru de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică din România, cu o capacitate de peste 400 de locuri, destinat îngrijirii persoanelor cu handicap psihic și mental, marea majoritate cu handicap accentuat și grav, inclusiv imobilizați la pat. Complexul cuprinde 5 hectare, practic un parc în care se află Casa Erika, cu 42 de dormitoare, repartizate pe 4 niveluri – parter, două etaje și mansardă, cu o suprafață utilă totală de 2006 mp, și Casa Oskar, cu 15 dormitoare, pe două niveluri, cu o suprafață totală de 969 mp. Complexul mai are 11 cabinete de recuperare – fizioterapie, ludoterapie, meloterapie/relaxare, stația radio cu circuit închis „Vocea sufletelor”, terapie recreativă educativă – atelier de creație, camera de gardă, cabinet psihologic – psihoterapie, două mini-bucătării, 10 ateliere de recuperare/reabilitare, anexe.
Centrul s-a înființat în anul 1962, sub denumirea de cămin-spital, pe locul unei foste ferme legumicole. În perioada 1962-1993, aici au fost aproximativ 250 de copii, tineri și adulți cu diferite afecțiuni, dar și cazuri sociale, proveniți atât din județul Suceava, cât și din țară.
În anii 1993-1994, au fost transferați primii 56 de copii din cadrul Spitalului de Neuropsihiatrie Infantilă Siret, majoritatea cu afecțiuni grave de sănătate. În 1999, Spitalul de Bolnavi Cronici Sasca Mică s-a transformat în Centru de Îngrijire și Asistență.
În perioada 2000-2002, numărul solicitărilor de internare a fost în creștere, depășind de multe ori capacitatea centrului. Din punct de vedere al diagnosticelor, cele mai frecvente erau schizofreniile, în diferite stadii evolutive, dar cu importante manifestări discomportamentale, deficiențele mintale de gradul II sau III și demențele senile. Printre motivele pentru care acești bolnavi nu puteau fi menținuți în familie se regăseau lipsa factorilor de sprijin de la nivelul comunităților, care să prevină instituționalizarea, precum și faptul că familiile nu erau dispuse să acorde suportul financiar și moral necesar persoanelor cu handicap. Externările se realizau destul de greu, din aceleași motive pentru care se solicita internarea.
În anul 2002, când denumirea a fost schimbată în Centru de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap, în instituție se aflau 351 de beneficiari, iar un an mai târziu numărul acestora a crescut la 373. Din 2007, complexul s-a numit Centru de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică.
La începutul anului 2008, aici erau 395 de beneficiari cu handicap ușor, mediu, accentuat și grav. Capacitatea s-a modificat din nou în 2010, ajungând la 420 de locuri, pentru ca în 2014 să se diminueze la 405 locuri, iar în anul 2018 la 390 de locuri. În perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2019 au fost transferați din serviciile rezidențiale pentru copii la CRRN Sasca 16 tineri. La 31 decembrie 2021 numărul beneficiarilor a scăzut la 321, urmare a transferului în servicii sociale alternative precum centre de abilitare și reabilitare care funcționează în structura Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, în centre rezidențiale din comunitate destinate persoanelor adulte cu dizabilități, reintegrare în familie sau deces.
Legislația internațională și europeană, la care România a aderat, nu mai permite existența centrelor cu un număr atât de mare de beneficiari, direcția fiind aceea de restructurare în centre cu o capacitate de maximum 50 de locuri și dezinstituționalizare. Este vizată integrarea în comunitate inclusiv a persoanelor imobilizate la pat, apreciindu-se că pot trăi fără probleme în comunitate. Din punct de vedere al legislației europene și naționale, conceptul de persoane irecuperabile nu există. Reintegrarea în familii este de asemenea dificil de realizat deoarece în multe situații familia fie nu există, fie nu are posibilitatea de a se îngriji de o persoană cu dizabilitate fizică și mentală gravă. Circa 100 dintre beneficiarii de servicii sociale de la Sasca Mică provin din fostul orfelinat de la Siret sau din alte centre pentru copii cu dizabilități, astfel că nu se poate vorbi de integrarea lor în familia naturală sau extinsă.
