Respectul pentru Geoană

Văd că este o modă să sari la gâtul lui Mircea Geoană. Întors din negura pensiei, Octav Cozmîncă vrea să facă iar ordine în partid. Iliescu și Năstase spun că e nevoie de mai multă democrație în partid. De când este Geoană la conducerea PSD, ei tot fac dizidență publică. Dacă făcea cineva așa ceva când erau ei în frunte era mazilit urgent. De cealaltă parte, grupul de la Cluj mârâie, cam pe bună dreptate, că nu s-a făcut mai repede reformă. Adică tocmai faptul că partidul nu a scăpat de figuri ca Iliescu și Cozmîncă.
Interviul acordat de Geoană lui Dan Tapalagă pentru BBC a făcut ceva vâlvă. A comis o gafă magistrală, dar a ridicat și o dilemă serioasă. Să încep cu gafa: s-ar fi spus că un om atât de plimbat ca Geoană știe că nu se face să spui că ai nevoie de casă de la stat pentru că nu ai unde sta. Jumătate dintre tinerii României nu au unde să stea și plătesc chirii enorme pentru apartamente mizere. Faptul că liderul opoziției, fost ministru, fost ambasador, plătește chirie 200 de euro pentru vilă este enervant și punct. Dacă Geoană a vrut să pară un tip din popor, sărac ca noi toți, fără casă, nu i-a reușit figura. Chiar nu pot să-l înțeleg de ce nu și-a rezolvat problema mai devreme. Spune în interviu că e pe cale să contracteze un credit și își va cumpăra o casă. Dar povestea este veche și se întoarce periodic împotriva sa. Poate că nevasta sau soacra îl bat la cap că nu vor să se mute, dar un lider trebuia să știe că mofturile familiare îl pot costa la imagine. În plus, în partid circulă SMS-uri de făcut haz de situația sa locativă.
Dincolo de această gafă, totuși trebuie să punem lucrurile în perspectivă. Iliescu sau Năstase nu au avut niciodată o problemă în PSD pentru casele lor. Iliescu și-a cumpărat vila cu 16.000 de dolari, valoarea de inventar, adică exact ce nu a permis Băsescu parlamentarilor să facă acum. Năstase și-a dat mereu case de la stat, apoi și-a construit cu banii altora, prin corupție, ditamai blocul. Cu toate acestea trece de lider politic de prim plan, profitând de șmecheriile procedurale cu care a scăpat de pușcărie. Ca și Iliescu, reprezintă opoziția internă la Mircea Geoană.
Ajung astfel și la dilema legată de PSD: o avea Geoană păcatele sale, dar în perspectiva concurenței pe care o are, chiar e un lider decent pentru PSD. Aș fi vrut să avem un Tony Blair care să curețe rapid partidul, dar avem doar un Mircea Geoană. Reușita sa de a schimba PSD are importanță pentru noi toți, pentru că mai devreme sau mai târziu PSD se va întoarce la putere. În interviul de la BBC, el insistă pe faptul că partidul s-a democratizat intern, spune că există nemulțumiți care au dreptul să se exprime, dar el este liderul legitim și are un mandat de dus la capăt. Are dreptate aici. În mod paradoxal, partidul care sub Năstase și Iliescu făcea figură de front popular (unde nimeni nu mișcă în… front) acum pare democratic, cel puțin pentru standardele românești. Aceasta este situația normală în țările cu democrație avansată: este permisă discuția liberă, exprimarea de opinii, contestarea liderului. Partidele mari și moderne au aripi și lideri de facțiuni, există tensiuni interne. Lipsa de tensiuni aduce a stalinism. Mircea Geoană este, dacă vreți, un lider normal pentru o țară normală. Doar că nu este perceput astfel. Învățați cu pumnii de fier și șuturile în fund, românii (ziariști, politicieni, public) îl percep pe Geoană ca pe un tip slab aflat pe ducă. Ne-am învățat să știm de frică unora sau altora. Respectăm oamenii doar dacă le știm de frică.