Respect: un cuvânt care n-are ce căuta în dicționar

Punctualitatea este politețea regilor”. Aiurea!
Acest dicton stă chezășie că-n veci și pururi vom rămâne republică. O republică, unde, până și monarhiștii – capre negre și, deseori, râioase pe masivele muntoase ale Politicii – uită, impregnați de mediu, să-și respecte cuvântul dat. O republică, unde durere la bască a umblat pași importanți pe calea acutizării, spre oftica dușmanilor noștri de neam, doritori ca acești pași să se înfăptuiască pe calea ameliorării.
**
Rușine? Nu se mai ține cont de asemenea fleacuri. Nesimțirea e la putere. Nesimțirea e o calitate ce ține chiar de sexăpil. două fete se laudău cu iubiții lor. Una spunea:
– Ah, să-l vezi cât e de nesimțit! Îți vine să-l mănânci, nu alta!
Cealaltă îi răspunse:
– Te invidiez, băftoaso!
***
Oameni cu părul de-un alb moral îmi fixează întâlniri importante, la care nu vor veni niciodată.
Mari purtători de dioptrii intelectuale îmi cer, pentru maxim o săptămână, cărți și alte obiecte prețioase, pe care niciodată nu le voi mai revedea.
Cetățeni aparent morali îmi cad în genunchi ca să le împrumut bani vitali (ajută-mă, te implor, că-mi ia banca tot!), pentru ca apoi să mă ocolească toată viața lor și să nu-mi mai răspunză în veci la telefon..
Bărbați politici și femei politice își schimbă tricourile, chiloții și sutienele de partid, stând la „Ia-mă, nene!”, pe rutele PSD – PD, PNL – PD, PSD – PRM, PRM-PD și retur.
***
Nesimțirea e un perfect anestezic pentru elanuri și alte cangrene de acest gen. Românul tipic e departe de a înțelege că a-ți respecta cuvântul dat presupune, în primul rând, să-ți prețuiești propria persoană, și-abia apoi -dacă mai e cazul – să prețuiești restul lumii.
Sunt lucruri simple, ținând de abeceul obrazului. Dar de unde atâta obraz?
Din informațiile culese de serviciul secret condus de mine, reiese că zilele cuvântului „respect” în dicționar sunt numărate, el urmând a fi evacuat fără milă. Respectului i s-a dat termen („dedlain”, cum sună mai românește) pentru a elibera spațiul locativ ocupat abuziv, locul lui urmând a fi repartizat unui alt cuvânt, mai apropiat de specificul nostru național.
Care va fi acel nou cuvânt, vom vedea. Concurența e mare. Mulți veniți, puțini rămași.
***
Cuvântul „respect” se va descurca el într-un fel, după evacuarea din dicționar. N-are decât să emigreze, că dicționare – aziluri, sunt, slavă Domnului, destule. Dacă ține morțiș, îi putem da vreo două-trei scrisori de recomandare.