Resfințire de biserică și sfințire de paraclis la Bucșoaia, Frasin

Duminică, 11 iunie 2017, au avut loc resfințirea Bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil” din Bucșoaia, județul Suceava, în urma amplelor lucrări de reconstrucție, consolidare și înfrumusețare, precum și sfințirea Paraclisului cu hramurile „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Acoperământul Maicii Domnului”. Slujbele au fost oficiate de Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
În dimineața zilei de duminică, Întâistătătorul Arhiepiscopiei Sucevei și Răduților a fost întâmpinat, în apropierea bisericii, după tradiție, de primarul orașului Frasin, domnul Marinel Bălan, și de gospodari ai localității, călare pe cai.
După resfințirea bisericii și sfințirea paraclisului, a urmat Sfânta Liturghie, săvârșită pe o scenă tradițional împodobită, amenajată în curtea bisericii. La Sfânta Liturghie a participat mulțime mare de credincioși, monahii, precum și starețele mănăstirilor Voroneț, Moldovița și Moldova Sulița. Din soborul de 47 de preoți și diaconi slujitori au făcut parte și pr. Aurel Goraș, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, starețul Mănăstirii Doroteia, egumenul Schitului Molid, precum și monahi de la Mănăstirea Putna
În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a vorbit despre mărturisirea credinței și despre mijloacele de a dobândi viața de sfințenie: „Prin credință biruim orice necaz, orice primejdie, orice greutate. Credința, pentru a fi tare, are nevoie de faptele cele bune, are nevoie de harul lui Dumnezeu, pe care îl primim gratuit prin Sfintele Taine. Îl mărturisim pe Domnul Iisus Hristos, aducem mărturie vie, atunci când zicem cuvinte de zidire sufletească, mai ales cuvinte din Sfânta Evanghelie. O formă de mărturisire a credinței în Dumnezeu este și respectarea rânduielilor bisericești. Deci Îl mărturisim pe Hristos prin cuvintele Sfintei Evanghelii, prin cuvintele din bătrâni și prin ceea ce noi facem.
În multe feluri Îl mărturisim pe Hristos: dacă împlinim poruncile lui Dumnezeu, dacă ne mărturisim păcatele și dacă ne împărtășim cu Preasfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Iisus Hrisos, dacă ajutăm pe cei de lângă noi, care au diferite nevoi. Mântuitorul spune la sfârșitul Evangheliei de azi (duminică n.red.): «Oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică». (Matei 19, 29). Acest îndemn este valabil pentru cei care vin în mănăstire, pentru cei care slujesc Sfântul Altar cu toată dăruirea sau pentru credincioșii care ajută la biserică pe cei săraci. Îl mai mărturisim pe Mântuitorul Iisus Hristos prin construirea de biserici, prin pictarea lor, prin hărnicia cu care lucrăm, cinstea cu care trăim. Sunt multe mijloace pentru a dobândi viața de sfințenie. Să mărturisim că suntem creștini, să mărturisim învățăturile creștine, temeluite pe cuvintele Sfintei Evanghelii pe cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Pentru că foarte mulți participanți la Sfânta Liturghie au venit îmbrăcați în costume naționale (inclusiv toți membrii corului bisericii), Înaltpreasfinția Sa a menționat în cuvântul de învățătură că și aceasta e o formă de mărturisire a credinței: Îl mai mărturisim într-un fel pe Mântuitorul Iisus Hristos: prin frumusețea hainelor tradiționale, a portului nostru românesc. Are o frumusețe care e roada frumuseții sufletului persoanei care îl lucrează. Frumosul îl avem în sufletul nostru. Dar nu întotdeauna îl înțelegem, ci doar dacă avem credință. Se spune că cel mai frumos port popular este cel din Bucovina. Am fost întâmpinat cu cai mândri, de gospodari mândri – în sensul bun al cuvântului – în costume frumoase. Într-adevăr, aici ne simțim ca în cer. Multă, multă frumusețe…”.
A fost lansată monografia „Parohia Bucșoaia în istoria Bucovinei”
Părintele Andrei Bogdan Goraș, parohul Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Bucșoaia, care a fost hirotesit iconom stavrofor, a subliniat importanța evenimentului pentru comunitatea pe care o păstorește, mărturisind faptul că bucșoienii au așteptat această zi, ce încununează srijinul financiar acordat pentru finalizarea lucrărilor ce s-au realizat, precum și munca depusă, simboluri ale credinței oamenilor din această zonă binecuvântată de Dumnezeu.
După Sfânta Liturghie a avut loc lansarea monografiei „Parohia Bucșoaia în istoria Bucovinei”, semnată de prof. Ion Netea și pr. Pavel Goraș. Autorii au amintit în prezentarea volumului și de cele scrise în „Predoslovie” de pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași: „Având în vedere vechimea localității, așezarea ei, în apropierea renumitei Mănăstiri Voroneț și într-o zonă turistică de excepție ca cea a Bucovinei, dar și bogăția și diversitatea tradițiilor, frumusețea și unicitatea portului popular național, contribuția monografică de față ne introduce într-un univers istoric, spiritual și cultural de excepție”.
Prezent la eveniment, lector univ. dr. Bogdan Constantin Neculau de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care a recenzat lucrarea, a mărturisit în cuvântul adesat celor prezenți faptul că monografia este o lucrare „testamentară” și că autorii aveau obligația morală de a o redacta: „Cred ca o astfel de zi nu se putea împlini mai frumos, după slujba de sfințire și resfințire, după Sfânta Liturghie, decât printr-un astfel de moment: cultură și spiritualitate, credință și necesar recurs la memorie. Mai cred că Bucșoaia trebuia să beneficieze de o astfel de scriere monografică, ca o datorie a celor ce sunt față de cei ce au fost, dar și ca o lucrare „testamentară” pentru cei ce vor fi, pentru a nu se așterne uitarea asupra locurilor, faptelor și oamenilor care le-au generat, pentru a nu se șterge memoria istoriei. Locurile acestea sunt frumoase și binecuvântate de Dumnezeu. Nici nu ar avea cum să fie altfel. Îmi amintesc de un cuvânt pe care mi l-a spus la un moment dat, la un minunat ceas de seară, măicuța stavroforă Irina Pântescu, stareța Voronețului: „Ca să iubești aceste locuri trebuie să fii tu însuți iubitor de frumos. Iubind frumusețea exterioară înseamnă că tu ai frumusețe lăuntrică”. Și nu poți nega aplecarea către frumos a oamenilor acestor meleaguri, care au știut să facă în așa fel încât Dumnezeu să fie astăzi, aici la El acasă. Am putea spune că autorii aveau obligația morală de a scrie această lucrare, din cel puțin două motive: mai întâi, statutul de fiu al satului (născut aici sau „primit” la un moment dat de aceste locuri, în care s-a regăsit și care au devenit „acasă”) atrage după sine, inevitabil, îndatoriri față de timp și fapte, față de oameni și locuri. A scrie monografia unei comunități constituie, în același timp, atât un act de cult, deoarece îi pomenim pe strămoșii noștri «din neam în neam», cât și unul de cultură, deoarece realizăm o incursiune în istoria culturală multiseculară a unei comunități.
Recomandăm călduros această lucrare, celor de acum și celor ce au să vină, convinși fiind de faptul că ea reprezintă un punct de reper pentru ceea ce înseamnă istoria locală a zonei. Dacă cineva nu a ajuns vreodată pe aici, după citirea cărții va fi în mod cert animat de dorința de descoperire și de trăire experiențială”.
Bucșoaia este o așezare foarte veche, iar tradiția spune că denumirea satului este legată de trecerea Domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt prin zonă, spre Mănăstirea Voroneț. De la carul domnesc a căzut o bucșă care a încăput pe piciorul unei oi și care, găsită apoi, a dat denumirea satului.
Biserica din localitate a fost dăruită de credincioșii din Parohia Capu Satului – Câmpulung și reconstruită pe actualul amplasament – o biserică din Bucovina, care „înseamnă însă mai presus de orice zidire, oameni frumoși, cu credință nestrămutată, cu taina lucrării trainice și cu ospitalitate vrednică de dorire. Aici pruncii sunt aduși ca niște prescuri vii la Biserică pentru a se sfinți de splendoarea feței lui Dumnezeu”, cum scria în prefața monografiei amintite pr. prof. univ. dr. Dănuț Popovici de la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța, fiu al locurilor. Până în anul 1860, când s-a terminat construcția bisericii și s-a sfințit, Parohia Bucșoaia aparținea de Parohia Voroneț. În decursul anilor, la biserica satului au slujit 19 preoți.
Cu ocazia resfințirii, biserica din Bucșoaia a primit și cel de-al doilea hram – Duminica Tuturor Sfinților.
(Sursa: Ziarul Lumina)