Centrul Sucevei arată frumos seara, atunci când ninge, iar beculețele care împodobesc bradul sunt puse în funcțiune. În ajutorul luminilor din brad și al celor din becurile care stau de strajă de o parte și de alta a drumului sar necontenit blițurile aparatelor de fotografiat și ale telefoanelor mobile mai cu talent. Știința și tehnica au demonstrat că poporul român nu e doar un popor de doine și de balade transmise din gură în gură sau că acesta este format în proporție de 100% din poeți, ci că poporul se descurcă foarte bine și pe teritoriul rezervat artei fotografice.
Așa cum nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o dată, doar o dată-n viața lui, așa nu mai există om care să nu fi făcut o fotografie, măcar o dată, doar o dată cu telefonul lui. Urșii împăiați care tronau în fața panoului pictat cu ape lin curgătoare și cu privighetori frumos cântătoare, care-și așteptau, cu mulți ani în urmă, mușteriii la pozat, au fost înlocuiți cu succes de fete frumușele ori de băieți șmecheroși veniți în vacanță sau la oraș pentru a-și vedea prietenii și rudele, dar și pentru a se fotografia în fața bradului împodobit.
Atmosfera de sărbătoare este completată de șuieratul vesel al mocăniței care geme de plăcere sub greutatea bocancilor făcuți pe vapor și vânduți în bazarul din Lunca Sucevei, dar și sub cel al ghetuțelor pe care viitorul țării l-a luat de sub bradul pe lângă care a trecut mama, tata, bunicul sau fratele mai mare care-și aduce aminte cu nostalgie de vremurile în care credea că Moș Crăciun există în carne, oase și barbă.
Până aici am descris cum am putut și eu partea frumoasă a poveștii care se spune în centrul municipiului Suceava. Însă, dacă dai la o parte beculețele din bradul împodobit și flash-urile telefoanelor mobile vezi cum stau în întuneric, ca lupii care-și vânează prada la lăsatul serii printre brazii de la poalele Rarăului care-au scăpat de drujbă, chioșcurile unor investitori strategici. Cum cei care le deservesc sunt și ei oameni, adicătelea cum și pentru ei sărbătoarea e sărbătoare, chioșcurile au fost închise, cel puțin în Ajunul Crăciunului. Dar sărbătorile vin (fiert) și pleacă, iar chioșcurile trebuie să producă.
Am să trec în această seară să văd dacă grătarele au început să sfârâie din nou așa cum sfârâie călcâiele celor care, pentru a se încălzi, se foiesc în ritmul manelelor care „rup” boxele atârnate deasupra cotletelor care stau cu burdihanul în sus după modelul brevetat de sindicalistul român pe plajele de la malul mării. Astăzi este 30 decembrie. Comuniștii au stabilit ca pe 30 decembrie să se sărbătorească Ziua Republicii. „Republică, măreață vatră”. Dar, „Republică, măreață șatră” ce are?
