Reprezentarea mitică a zilelor săptămânii

Numărul zilelor este stabilit încă din vechime, însă alegoria, conținutul și fabula-ia lor mitică sunt locale. Fiecare zi din săptămână e personificată printr-o sfântă bătrână: Sfânta Luni, Sfânta Marți, Sfânta Miercuri, Sfânta Joi, Sfânta Vineri, Sfânta Sâmbătă și Sfânta Duminică. Legendele mitice ale fiecărei zile au supraviețuit alterate mai ales în basme și în Sinaxarul creștin.
Elena Niculiță-Voronca susține că unele zile sunt figurate de sfinte, altele de sfinți. Sunt feminine: Miercurea, Vinerea, Sâmbăta și Duminica, și masculine Luni și Marți.
În afara personificării mitice a zilelor săptămânii, poporul român acordă unor zile din an caractere faste sau nefaste. În calendarul superstițiilor băbești se menționează zilele faste și nefaste, cu superstițiile și credințele referitoare la ele și cultul special ce trebuie să li se acorde. După cuvântul sau desinența adăugată la numele unei zile se poate distinge caracterul fast sau nefast al zilei. Marțea neagră e nefastă, Joia verde de asemeni, culoarea denotă în acest caz natura zilei. De asemenea numele Martolea și Joimarița denotă caracterul lor nefast, pentru că sunt dedicate unor semidivinități răufăcătoare.
De asemeni nefaste sunt și zilele care se țin pentru gadini (animale sălbatice): lupinii, zile ce se țin pentru apărarea de lupi, de Păstorul lupilor, un semizeu; ursinii, zilele ce se țin pentru apărarea de urși (în termen popular zilele lui Moș Martin); ciumarca, zilele ce se țin pentru apărarea de ciumă. În Oltenia există un calendar al ciumercelor, care se țin eșalonate pe zile și săptămâni, după mersul epidemiilor ce au avut loc în satele oltenești; rusaliile, zilele ce se țin pentru a nu fi oamenii pociți de rusalii, iele, dânsele, vântoasele etc, semidivinități care pot fi când faste când nefaste; sânzienele, zilele proprii farmacopeei medicale și erotice care culminează cu noaptea de sânziene, când zilele farmacopeei si erotismului farmacopeic dezleagă plantele de tabuismul lor permanent; zilele de Paști și de Pastile blajinilor, cu ritualul și caracterul lor fast și bogat. În semnificații ce țin de resurecția lui Iisus concomitent cu învierea naturii, și zilele Babelor și ale Moșilor care sunt când faste, când nefaste, după cum le socotește omul că răspund la dorințele lor de a prevedea firea, caracterul sau intemperiile bune sau rele din anul în curs. (Romulus Vulcănescu)