Reprezentanții bisericii din Bucovina reclamă că hotărârea prin care au fost „deposedați” de păduri este „greșită și cuprinde motive contradictorii”

Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovinei își leagă ultimele speranțe pentru dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 166.813,5 hectare de pădure de magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție. La începutul lunii octombrie, aceștia vor avea de judecat recursul înaintat de reprezentanții bisericii din Bucovina, un recurs care se întinde pe 56 de pagini și în care avocatul Vasile Tudor consideră că soluția pronunțată de Curtea de Apel Cluj este „greșită și cuprinde motive contradictorii”.
Potrivit avocatului Vasile Tudor, o primă contradicție ar fi între constatarea făcută de Curtea de Apel Cluj, conform căreia întreaga avere a Bisericii Ortodoxe din Bucovina ar fi fost preluată de Statul Austro-Ungar în urma anexării Bucovinei în 1775, iar din 1918 tot ce a aparținut austriecilor a fost transmis Statului Român, și constatarea că Fondul Bisericesc ar fi adus ca aport la constituirea Societății „Domeniile SA Bucovina” patrimoniul său imobiliar, astfel încât Legea Naționalizării nr. 119/1948 nu a vizat trecerea în patrimoniul Statului Român a bunurilor Fondului Bisericesc propriu-zis, fiind vorba de bunurile aflate în patrimoniul Societății „Domeniile SA Bucovina” care a fost naționalizată.
De asemenea, avocatul Fondului Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovinei susține că Bisericii Ortodoxe Române nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale sau canonice care țin de regimul bunurilor Bisericii Romano Catolice și ale fundațiilor acesteia.
„Aplicând reguli de drept specifice altei biserici și altui teritoriu decât Bucovina, putem afirma că și din acest punct de vedere hotărârea Curții de Apel Cluj este lipsită de bază legală”, a arătat avocatul Vasile Tudor.
Mai mult, magistrații clujeni sunt arătați cu degetul pentru faptul că nu au motivat hotărârea în sensul exigențelor impuse de dispozițiile de articolul 261 din Codul de Procedură Civilă și de jurisprudența CEDO.
Păduri cumpărate de Fondul Bisericesc de la Statul Austriac
Avocatul Vasile Tudor precizează că toate probele și documentele indică foarte clar că Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovinei a fost proprietar pe pădurile pentru care se luptă acum în instanță.
„Spre exemplu, în anul 1870 Statul Austriac a vândut Fondului Bisericesc vastul domeniu muntos din Câmpulung Moldovenesc și Dorna în suprafață de 69.217 ha cu suma de 2.900.000 coroane. Dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost înscris în cartea funciară, contractul de cumpărare fiind menționat în colile funciare depuse la dosar”, a declarat Vasile Tudor.
Ca urmare, avocatul Fondului Bisericesc consideră că judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au greșit flagrant în decizia pe care au pronunțat-o acum câteva luni și prin care s-a dispus „confiscarea” celor 166.813,5 hectare de pădure câștigate în mod corect la Tribunalul Suceava.
„Raționamentul instanței este fals pentru că pleacă de la premisa falsă a existenței unei legi privind secularizarea averilor Bisericii Ortodoxe din Bucovina, lege pe care nu o indică și care de altfel nici nu există”, a mai arătat Vasile Tudor.
Poetul Mihai Eminescu, argument în apărare
Pe lângă argumentele juridice pe care le menționează în motivarea recursului transmis instanței supreme, avocatul Fondului Bisericesc vine și cu un element surpriză. În sprijinul ideii că Biserica din Bucovina a fost proprietar al terenurilor forestiere și nu administrator, așa cum susțin cei de la Regia Națională a Pădurilor, este adusă o scriere a poetului nostru național, Mihai Eminescu.
„Referindu-se la Fondul Bisericesc Ortodox Român și la Decretul Consiliului Suprem de Curte din 8 mai 1784, Mihai Eminescu constată că «mai clar nu s-a putut garanta proprietatea, întrebuințarea, administrația averilor Eparhiei Rădăuților» și afirmă că Guvernul Austriac este doar «un notar oficial al afacerilor, nimic mai mult»”, se arată în motivarea trimisă la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cheltuielile de judecată, considerate a fi represive și cu rol de intimidare
În ceea ce privește cheltuielile de judecată pe care Fondul Bisericesc trebuie să le plătească în acest dosar, avocatul Vasile Tudor consideră că sunt „excesive, exorbitante, nerezonabil și inechitabile”.
„Rolul acestora este în mod evident unul represiv, de intimidare, de sancționare severă a fostului proprietar care mai are îndrăzneala de a solicita restituirea proprietăților bisericești. Aceste cheltuieli nici nu sunt necesare în condițiile în care Regia Națională a Pădurilor – Romsilva are un serviciu juridic propriu”, a arătat Vasile Tudor.
Conform deciziei Curții de Apel Cluj, reprezentanții bisericii din Bucovina au fost obligați la plata sumei de 300.000 de lei, reducând astfel pretențiile ridicate de Regia Națională a Pădurilor și casa de avocatură care le-a reprezentat interesele și care se cifrau la 715.907 lei, inclusiv 50.000 de euro onorariu de succes.
Procesul a început în aprilie 2001
Procesul care vizează cea mai mare retrocedare din istoria post-decembristă a României a avut un traseu extrem de sinuos. În cei mai bine de 13 ani din momentul înregistrării acțiunii la Tribunalul Suceava și până acum, au fost zeci de termene de judecată și s-au încheiat mai multe cicluri procesuale. Procesul a început pe 12 aprilie 2001, a ajuns de trei ori până acum la instanța supremă, acolo unde va ajunge pentru a patra oară în recursul formulat de reprezentanții Fondului Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina.
Unul din momentele cheie s-a petrecut în martie 2007, când Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de Fondul Bisericesc și a trecut în proprietatea acestuia suprafața de 166.813,50 hectare de pădure. Soluția a fost menținută ulterior și la Curtea de Apel Timișoara, iar la recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat soluția și a trimis dosarul spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.
Cert este că soluția care va fi pronunțată acum de Înalta Curte de Casație și Justiție va fi definitivă și irevocabilă, fără posibilitatea de a mai fi atacată la vreo instanță din România.