Cinci etape scurse din întrecerea internă ar trebui să ofere principalele coordonate pe care se va continua. Desigur, nimic nu e încă bătut în cuie, căci pauza de iarnă poate însemna, cum bine am văzut și în sezonul trecut, un adevărat punct de inflexiune. Totuși, nu cred că mă hazardez când afirm că titlul va reveni în capitală. Echipele fruntașe ale provinciei joacă, deși nu și-l asumă, rolul iepurilor din cursele atletice. Tot respectul pentru transpirația și inspirația de la Urziceni, Vaslui și Galați (Timișoara e încă o nebuloasă), destui vor popi, dar tot grangurii cei mari vor ciuguli boabele la final.
Campioana face figură aparte. După ce am pătimit alături de ei anul trecut, clujenii mi-au ieșit de la inimă în acest sezon din pricina atitudinii conducerii, Andone y compris. Acesta s-a comportat ca o odraslă de bani gata, care își abandonează într-un ungher limuzina ușor zgârâiată, doar pentru că babacii îi cumpărără în prostie alți și alți bolizi. Un jucător precum Culio trebuie recuperat dacă trece printr-o pasă proastă, nu pus la zid. Iar afirmația patronului cum că lipsa lui Fabbiani se vede doar în discoteci este de o infatuare stupidă. În sezonul de toamnă de anul trecut, CFR-ul și-a construit pe golurile argentinianului fundația titlului ce urma să vină.
În prezent, un obiectiv realist pentru Andone ar fi închegarea trupei pentru o reprezentare cât mai onorabilă în Liga Campionilor. Evident, nici campionatului nu i se poate pune deja cruce, dar dinspre București suflă un vânt rece. Cât despre “capitaliști”, lucrurile vor fi mai clare după meciul din seara asta, când vom ști dacă Steaua se va disipa în continuare pe două fronturi.
