Reorganizarea sistemului sanitar prin comasări și reprofilări de spitale este o măsură politico-financiară, care are ca obiective declarate în egală măsură reducerea costurilor și binele contribuabililor, dar care nu este apreciată ca atare de oameni din sistem și de autoritățile locale.
De câțiva ani, președintele Traian Băsescu critică periodic sistemul sanitar, insistând pe fraude, grupuri de interese, afacerile firmelor de medicamente și chiar atacând corpul medical, pentru ca ulterior să-l premieze cu distincții importante.
„Ministerul Sănătății trebuie să închidă 200 de spitale mici, fără dotare, în care omul nu are nicio șansă aproape. I se dă doar primul ajutor, oricum, acum și este trimis la București cu o salvare. Începe acest proces de închidere a spitalelor și de transformare a lor, ca primă soluție, în azile pentru bătrâni și în creșe, în funcție de nevoile sociale ale zonei”, spunea președintele Traian Băsescu în urmă cu aproape o lună.
Insistențele pentru reorganizarea sistemului sanitar au fost însă mai pregnante în 2010, și ca urmare a angajamentelor asumate față de FMI. Președintele insista chiar că unele spitale nu depășesc rangul de capabilități de tratament și intervenție al unui dispensar.
Problema restructurării spitalelor și reducerii numărului de paturi i-a preocupat deopotrivă pe șeful statului și pe premier.
„Guvernul va reduce numărul de paturi în spitale cu 9.200 și nu va reînnoi autorizațiile pentru cel puțin 150 dintre cele mai ineficiente spitale, până la finele anului”, potrivit scrisorii de intenție convenite de Guvern cu FMI în mai 2010. Același document prevede introducerea unor taxe aferente serviciilor care să fie plătite de pacienți, reducerea drastică a exceptărilor de la plata acestor taxe comparativ cu planul inițial, introducerea unui număr de medicamente generice cât mai mare pe listele de compensate și gratuite și mai ales în programele naționale.
După ce Executivul a anunțat reorganizarea spitalelor și reducerea numărului de paturi, ministrul Sănătății a cerut, cum era firesc, evaluarea tuturor spitalelor, astfel încât să aibă o imagine de ansamblu asupra eficienței unităților sanitare din toate regiunile țării. Ministrul Sănătății nu a vorbit însă niciodată despre rezultatul acestei evaluări. În schimb, aproape de sfârșitul lui 2010, a anunțat primele comasări de spitale, dorind parcă să tatoneze reacțiile celor afectați.
Astfel, prin hotărâri de guvern aprobate în 2010 au fost desființate din punct de vedere juridic zece unități sanitare – cinci în Dâmbovița, două în Oradea, două în București și una în Argeș. Primul pas a fost astfel făcut.
A urmat apoi, în prima zi a lunii februarie 2011, anunțul privind intenția de comasare a 111 spitale și de reprofilare în cămine pentru persoane vârstnice sau în centre de permanență pentru alte 71 de unități. În total, 182 de unități sanitare care își vor pierde personalitatea juridică.
Conform ministrului Sănătății, Cseke Attila, măsurile de comasare și reprofilare a celor 182 de spitale vor duce la desființarea a 560 de funcții administrative de conducere, printre care și cea de director de îngrijiri medicale, ceea ce va duce la economii de peste 20 de milioane de lei. El a explicat că din cele 560 de poziții de conducere desființate, 330 provin din comasarea spitalelor, iar 230 de la unitățile reprofilate. De asemenea, din circuitul medical vor fi reduse 4.808 paturi.
Statistica prezentată de Cseke Attila a arătat că, în prezent, în sistemul sanitar sunt 223.600 de angajați , iar 25.900 fac parte din sectorul administrativ. El a mai precizat că CNAS alocă spitalelor 71 de miliarde lei, iar cele 71 de spitale reprofilate consumă 200 de milioane de lei.
Ceea ce a șocat, atât în decembrie anul trecut, cât și în 1 februarie 2011, când a fost prezentată lista completă a comasărilor și reprofilărilor, a fost faptul că nu despre spitale mici era vorba – așa cum spuneau inițial președintele, premierul și alți responsabili din sistemul sanitar – ci erau vizate unități sanitare recunoscute în lume ca instituții medicale de elită, comparabile cu spitale similare din UE.
Un exemplu ar fi Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare din Târgu Mureș, centru de excelență în chirurgia pe cord și îngrijirea bolnavilor cu suferințe cardiace grave, care ar trebui să devină secție exterioară a Spitalului Clinic de Urgență din Târgu Mureș. Recțiile vehemente ale celor de la Institutul Inimii din Târgu Mureș nu au impresionat autoritățile. Tăvălugul comasărilor a continuat.
Nici Iașiul, centru medical de referință pentru zona Moldovei, nu a ieșit din vizorul autorităților. Astfel, Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Ioan” din Iași ar urma să fie comasat cu Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Spiridon” Iași.
La fel de surprinzătoare sunt comasările din Capitală. Potrivit proiectului propus de Ministerul Sănătății, în București ar urma ca Institutul de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională „Dorin Hociotă” să fie comasat cu Spitalul Universitar de Urgență. Cele două spitale nu au nimic în comun și, mai mult, sunt situate la distanță mare unul de celălalt. Nimeni din cele două unități sanitare și nici chiar din afara acestora nu a putut explica această „alianță”, care ar duce la desființarea unei unități de referință în ORL. De aici și protestul spontan al angajaților Institutului ORL „Dorin Hociotă”. Ei spun că banii pe care îi are institutul vor fi dați pentru acoperirea găurilor negre ale SUUB. Mai mult, ei cred că, în timp, vor fi mutați la Spitalul Universitar, iar terenul din centrul Capitalei va fi valorificat în alte scopuri.
Alte comasări surprinzătoare sunt și: Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „Nicolae Paulescu” cu Institutul Național de Endocrinologie „C.I. Parhon”; Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” cu Institutul Clinic „Fundeni”; Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” cu Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”.
Și, din nou, argumentul adus de minister a fost că aceste comasări sunt în sprijinul bolnavilor. În realitate, însă, aceste comasări vor aduce economii la bugetul de stat, fiind desființate funcțiile administrative ale institutelor ce vor fi comasate.
Mai mult, în afara problemelor economice, prin această nouă mișcare ar putea fi rezolvată, cred unii manageri de spitale, și problema acută a lipsei de personal, prin transferarea interspitalicescă a acestora. Posturile vor rămâne blocate sau chiar ar putea fi reduse, pentru că ar putea apărea prea multe prin comasare.
În 2010, Ministerul Sănătății a sperat că va reduce cheltuielile din sistem prin descentralizarea unităților sanitare. Așa că s-a grăbit să transfere către autoritățile locale 370 de spitale, din cele 435 existente, unele cu datorii foarte mari. Ulterior, și-a dat seama că nu a reușit să facă mari economii, pentru că unitățile sanitare predate cheltuiau puțin comparativ cu spitalele de urgență și cu institutele păstrate în subordine.
A urmat „planul B” – comasarea spitalelor, deși cele mai multe erau deja predate autorităților locale, iar Ministerul Sănătății, teoretic, nu ar mai fi avut dreptul să decidă în cazul modului de administrare a lor.
O dovadă a faptul că Ministerul Sănătății nu mai putea să decidă în cazul spitalelor predate sunt și reacțiile autorităților locale din mai multe județe, care și-au exprimat opoziția față de propunerea MS.
Cele cinci spitale din județul Harghita sunt singurele unități sanitare neafectate nici de comasare, nici de reprofilare, șapte județe nu au unități propuse pentru comasare, iar în alte trei nu vor fi unități reprofilate. Astfel, județele în care spitalele nu vor fi comasate sunt Bistrița-Năsăud, Buzău, Caraș-Severin, Harghita, Ialomița, Mehedinți, Neamț și Tulcea, iar Brăila, Covasna, Harghita și Satu Mare nu au spitale propuse spre a fi reprofilate.
Încercarea de a crea o rețea de cămine pentru vârstnici, care să fie finanțate integral de la bugetul de stat, ar fi o inițiativă bună, care ar justifica, într-o oarecare măsură, transformarea spitalelor neeficiente.
Măsura ar fi justificată de faptul că ar tripla numărul căminelor pentru bătrâni, în prezent fiind 25 de astfel de unități în care primesc îngrijiri peste 1.500 de oameni, alți aproape 3.000 fiind pe listele de așteptare. Reprofilarea spitalelor în cămine de bătrâni ar crea locuri pentru aproape 5.000 de vârstnici.
Unele autorități locale care gestionează spitale ce ar urma să devină cămine pentru bătrâni sunt împotriva ideii, susținând că în unitățile sanitare vizate s-au făcut deja investiții importante pentru menținerea statului juridic al acestora.
Având în vedere amploarea reacțiilor la nici o zi de la anunțarea proiectului, pare că ceea ce autoritățile centrale propun având în centru grija pentru bolnav nu este văzut decât ca o „mezalianță” care va crea haos, panică și nemulțumiri, într-un sistem deja vlăguit de neajunsuri financiare și lipsă de personal.
Elvira Gheorghiță
