Dacă tutunul creează dependență, renunțarea la fumat este contagioasă din punct de vedere cultural și social, potrivit unui studiu realizat în Statele Unite în ultimii 30 de ani, publicat, joi, în New England Journal of Medicine și preluat de AFP.
„Am descoperit, analizând vaste rețele sociale, că grupuri de persoane care nu se cunoșteau neapărat au renunțat la fumat în același timp”, a explicat Nicholas Christakis, profesor la facultatea de medicină din cadrul Universității Harvard, Massachusetts, coautor al studiului.
„Este ca și cum ar fi o modificare culturală sau de stare de spirit în ansamblul unui grup social de care aparțin persoane care nu se cunosc personal și care renunță la fumat simultan”, a spus acesta.
La studiu, desfășurat în perioada 1971 – 2003, au participat 12.067 de indivizi. Cercetătorii au repertoriat toate schimbările familiale suferite de participanți – căsătorie, deces, divorț etc. În plus, participanții la studiu au indicat contactele cu prietenii apropiați, colegii de muncă și vecinii.
Din fericire, la studiu au participat, de asemenea, numeroși amici și colegi, astfel încât cercetătorii au putut monitoriza 53.228 de relații sociale, familiale și personale.
Cel mai frapant lucru la acest studiu este că persoanele au renunțat la fumat în grup și nu singure, spun cercetătorii. „Când privim aceste rețele sociale în ansamblu pe o perioadă de 30 de ani, constatăm că mărimea medie a grupurilor de fumători rămâne mai mult sau mai puțin aceeași, dar numărul lor se micșorează continuu”, a precizat James Fowler, de la Universitatea din California, coautor al studiului.
Și obezitatea e contagioasă social.
Autorii acestui studiu au demonstrat deja, în 2007, că și obezitatea este contagioasă social, pe baza acelorași date.
În ceea ce privește fumatul, cercetătorii au putut evalua efectele unui fumător care renunță la viciu asupra unui alt fumător în rândul cuplurilor căsătorite, al fraților, surorilor, prietenilor și colegilor de serviciu. Cercetătorii spun că fenomenul este unul de tip „cascadă”: există trei fumători, A, B și C. A este prieten cu B, în timp ce B este prieten cu C, însă A nu-l cunoaște pe C. Dacă C renunță la fumat, probabilitatea ca A să renunțe la fumat crește cu 30%, indiferent dacă B renunță sau nu la țigară.
Individul intermediar pare a juca un rol de mesager al normelor sociale, conchide Nicholas Christakis.
Specialiștii mai subliniază și rolul educației, o persoană cu studii înalte având un nivel de influență mai mare asupra fumătorilor cu studii medii.
Același studiu indică faptul că fumătorii sunt din ce în ce mai marginalizați în diferite grupuri sociale. În 1971 nu se făcea diferența socială între fumători și nefumători în firme. În anii ’80 – ’90, s-a constatat o schimbare radicală de atitudine, fumătorii fiind împinși la periferia rețelelor sociale.
Specialiștii indică faptul că, în prezent, fumatul a devenit o strategie proastă pentru a deveni popular din punct de vedere social. Marginalizarea este încurajată de campaniile și legile anti-fumat și pare a fi atins toate straturile sociale, dar și toate nivelurile de educație.
Astfel, fumatul nu numai că este nefast pentru sănătate – cinci milioane de morți anual în lume -, dar și pentru statutul social, spun cercetătorii.
Renunțarea la fumat este contagioasă social și cultural
