Remușcarea

Înaintea pedepselor din viața de dincolo, chiar în lumea aceasta, cei răi, trăitori în păcat, sunt pedepsiți. Nu-mi vorbiți fără să nu-l fi văzut mai îndelung, pe omul acela, care se bucură de-o masă îmbelșugată, care-i acoperit cu veșminte arătoase, care merge înconjurat de alai de slujitori, care știe să parvină, ci cugetați la conștiința lui. Veți vedea acolo o mare neliniște pricinuită de păcate, o temere neîncetată; mintea ridicându-se, ca într-un tribunal, pe jilțul regesc al conștiinței, făcând pe judecătorul, și chemând să vie, sub chip de călăi, toate gândurile rele, voința ticăloasă, sfărâmând-o în lovituri din pricina greșelilor săvârșite, dojenind-o cu asprime, chiar când nimeni n-ar ști de aceste greșeli, ci numai Dumnezeu care, singur, le vede pe toate.
Cel ce săvârșește adulterul, chiar când e nesfârșit de bogat și nimeni nu-l învinuiește, necontenit singur pe sine se învinuiește; plăcerea, îi este clipă, apăsarea, durată… El duce cu sine un gâde nemilos, conștiința lui.
Se osândește pe sine, n-are răgaz să răsufle – în pat, la masă, noaptea, adesea în vis, vede nălucirile păcatului său, are destinul lui Cain, este neliniștit și plânge pe pământ – și fără ca nimeni să știe, duce în sine, fără încetare, un foc. Aceeași soartă au hrăpitorii și tâlharii. Aceeași, lacomii și, într-un cuvânt, toți cei ce trăiesc în păcat. Iar să poți cumpăra pe acest judecător lăuntric e cu neputință. (www.iaonguradeaur.com )