„Rememorări”

„Împrejurimile Dornei” (II)
„La poalele pădurilor se întinde imașul verde ca smaragdul, întrerupt în toate părțile de fânețe, în care fânul cel copt are o coloare verde galben, mai deschisă cât stă fânul în picioare, mai închisă când a fost cosit. Apoi timpul deosebit al coasei pentru fiecare tăpșan îi dă earăși o coloare deosebită din cauza ierbei verdi care otăvește din nou la rădăcina fânului tăiat. Minunat efect fac mai ales arborii singurateci, ce stropesc din loc în loc verdele covor al câmpiei cu coloarea lor închisă și posomorâtă în mijlocul veseliei ce se așterne sub ei. Când acești arbori sunt apropiați de malurile gârlei, atunci se produce un joc de umbre din cele mai frumoase. Tremurătoarea umbră a copacului mișcat de vânt se oglindesce în valul, el însuși tremurător, ce curge la picioarele sale. La toate aceste se adaugă efectul liminei cersci, când splendide și strălucitoare în ceriu albastru și nesfârșit, când umbrită de un nor ce se întinde pe toată natura ca o perdea întunecată”.
„Revista politică”, Anul II, nr. 4, Suceava, 1 Iuli 1887.
„Rememorări”
„Și a fost, cîndva, la Fălticeni, un parc. Copaci falnici, umbră, aer, mireazmă de tei, un pavilion cochet, bănci, iar în chioșc fanfara cînta. Întîi a venit o dispoziție pentru prohibirea vînzării de băuturi spirtoase la pavilion, întrucît cheflii strică liniștea bolnavilor din spitalul de-alături. Apoi a venit nepăsarea care a ros chioșcul, a schilodit băncile, a întinat aleile și a lăsat ciorile, toate ciorile din oraș, să năpădească arborii. Cîte-un chefliu, spun bolnavii, era, cîteodată, nostim. Ciorile-s doar gălăgioase, cumplit de gălăgioase, Cît despre pavilion, el moare încet, dar implacabil, cu fiecare fereastră care i se răpește, cu fiecare scîndură ce i se smulge, lăsat în voia vînturilor și a…descurcăreților”.
„Zori Noi”, Anul XXIII, nr. 6708, Suceava, Vineri 11 iulie 1966.