La Muzeul de Istorie din Suceava s-a lansat, la sfârșitul săptămânii trecute, volumul de versuri “Poeme unghiulare”, al regretatului profesor Doru Vieru.
Un semn al prieteniei și prețuirii de care s-a bucurat profesorul în rândul membrilor cenaclului sucevean
Editat de Cenaclul de Artă și Literatură „Zidul de Hârtie”, într-un tiraj de 200 de exemplare, volumul postum, primul pe coperta căruia apare – în calitate de autor – numele lui Doru Vieru, este un semn al prieteniei și prețuirii de care s-a bucurat profesorul în rândul membrilor cenaclului sucevean.
Momentul lansării și prezentării cărții a constituit un prilej de rememorare a profilului lui Doru Vieru (1957-2009), rememorare susținută atât de înregistrări audio-video, precum și de recitarea unor versuri din poeziile sale.
Primul maestru al cenaclului „Zidul de Hârtie”
Prezentat de coordonatorul cenaclului, Florin Dan Prodan, ca un om cultivat, cu lecturi impresionante, de o „erudiție extraordinară”, Doru Vieru, „un spirit de excepție marginalizat într-un oraș de provincie”, rămâne în istoria culturală a urbei ca primul maestru al cenaclului „Zidul de Hârtie”.
Un om cu spirit critic, modest și capabil de dăruire, un om, așa cum a subliniat un alt membru al cenaclului, Victor Ovidiu Rusu (care a debutat ca autor sub îndrumarea acestuia), capabil să vorbească despre orice – muzică, pictură, literatură – cu voluptate, dar și un poet sensibil și ironic totodată.
„O poezie aflată la intersecția dintre gratuitate și sens, dintre ironie și plâns”
Un autor care-și lucra cu foarte mare atenție textul, un poet, cum a remarcat Vlad Sibechi, care scrie „o poezie aflată la intersecția dintre gratuitate și sens, dintre ironie și plâns”, autorul unei poezii autoreferențiale în care pulsează o „tensiune autodevoratoare”.
Volumul, care a fost dăruit tuturor celor prezenți la evenimentul lansării, reprezintă, așa cum au accentuat editorii, „o provocare interesantă” prin care putem să găsim, în spatele versurilor, adevărata ființă a lui Doru Vieru.
