Artista plastică Angela Pitariu Bolnavu ar fi împlinit, pe data de 1 mai a.c., vârsta de 60 de ani. Breasla artistică suceveană i-a păstrat amintirea, dar pentru acest moment de evocare cele mai potrivite cuvinte sunt cele pe care ni le-a trimis fiul ei, Tudor Bogdan Bolnavu, care conturează perfect profilul celei despre care criticul de artă Valentin Ciucă scria că este „o plasticiană rafinată cu o inteligență îndelung exersată în compoziții simbolice”.
„Prefer să mă exprim la timpul prezent atunci când vorbesc despre mama, nu prin prisma vreunei neacceptări a realității, ci doar pentru că, a discuta la condițional optativ despre ea, intră în neconcordanță acută cu ceea ce simt și trăiesc zilnic. Cât de specială a fost ca om, știm și ne amintim fiecare dintre noi prin reflexia experiențelor pe care le-am trăit alături de ea. Cât de valoroasă și incredibilă este însă ca pictor, aflăm și cred că vom afla cu toții în cursul anilor și a zecilor de ani ce urmează. În cei aproape trei ani de când mama a evoluat în noua sa formă, am așteptat să revedem povestea lucrărilor sale. Să regăsim sau să descoperim pentru prima dată consistența și substanța înțelepciunii pe care a cunoscut-o. Am convingerea că tratate în profunzime lucrările sale ne pot revela preocupări adânci, pe care le trăim fiecare dintre noi. Sunt sigur că nu este o întâmplare faptul că abia acum, în 2016, vom reuși să aducem în fața noastră, în octombrie, expoziția retrospectivă mult așteptată, iar redeschiderea Muzeului de Istorie din Suceava, tocmai acum, când aveam nevoie de o locație potrivită pentru un astfel de eveniment, nu cred că este o coincidență. Simt din toată ființa că fiecare element determinant are rolul, scopul și timpul lui, tot așa cum simt că munca ei, creația și gândirea lipsită de bariere comune, au nevoie de timp pentru a ni se releva în totalitate.
Cei care ați cunoscut-o veți redescoperi adevăruri pe care ea vi le-a povestit direct, cu zâmbetul și seninătatea convingerilor după care și-a ghidat întreaga existență. Ceilalți, cei care veți lua contact pentru prima dată cu maniera specială prin care a decriptat sensuri subtile ale existenței universale, trebuie să priviți arta sa cu sufletul, departe de limitele pe care mintea și înțelegerea convențională le oferă. Viziunea sa asupra vieții a depășit cadrul pe care îl parcurgem zilnic, iar sensul celor construite întreaga viață a urmărit evoluția individuală continuă, nealterată de așa zisele opreliști umane.
Vă transmit în încheiere una din cheile gândirii care poate însufleți arta sa. Sunt cuvinte scrise de mama într-un context diferit, dar care astăzi, în aceeași direcție a lipsei elementului de hazard, capătă un sens aparte: «Să nu uiți că totul în această viață este între noi și noi. Armonia interioară ne-o putem induce doar noi…lasă armonia să-ți conducă trupul. Lasă sufletul și pe Dumnezeu să îți dirijeze viața. Lasă-l pe Dumnezeu să-ți inunde ««casa»» și dă-i minții tale o pauză. Fă-ți din fiecare zi un motiv de bucurie! Viața este un miracol! Eu chiar cred în ceea ce spun! O viață minunată îți doresc, condusă de multă înțelepciune»”.




