Remediile toamnei – Obligeana

Numită și trestie mirositoare, buciumaș, calamar sau papură roșie, obligeana (Acorus calamus) este o plantă perenă care crește numai în locuri mlăștinoase și pe malurile bălților. Tulpina înaltă are o singură frunză, în formă de spadă, iar rizomul orizontal este gros și cărnos, plăcut mirositor și cu gust aromat-amar.
Planta este originară din India, unde era folosită ca medicament din timpurile cele mai vechi. În Europa a fost introdusă prin secolul XIII. În trecut, tătarii și turcii foloseau rădăcina de obligeană la dezinfectarea apei de băut.
Când și cum se recoltează?
În scopuri medicinale, de la obligeană se folosește doar rădăcina (rizomii orizontali) recoltată primăvara devreme sau toamna târziu. Este important ca aceasta să aibă mai mult de 1 cm grosime. După recoltare, rădăcina se spală și se taie în fragmente de 10-15 cm lungime, despicându-se longitudinal și decojindu-se de stratul extern. Se lasă la zvântat câteva zile, apoi se pune la uscat în încăperi calde. Se păstrează în săculețe de pânză sau hârtie. Rădăcina uscată își mai pierde din aromă.
Proprietăți și acțiuni terapeutice
Rădăcina de obligeană conține un ulei volatil plăcut mirositor și un principiu amar (acorina), datorită cărora are proprietăți tonic﷓aperitive, eupeptic-amare, antispastice gastro-intestinale, sedative, analgezice. Se folosește ca stimulent al secreției gastrice, mărind pofta de mîncare și în diferitele afecțiuni ale stomacului. În balonări abdominale (flatulență), obligeana ușurează eliminarea gazelor (carminativ) și calmează colicile. Datorită unui principiu activ numit azaronă, obligeana are acțiune tranchilizantă (calmant psihic). Preparatele din rădăcină de obligeană combat febra, au excelente proprietăți diuretice, anticonvulsive, antiaritmice, antitabagice și bactericide.
Rădăcina de obligeană nu este utilizată numai datorită puterii ei întăritoare în cazul unei slăbiri generale a organelor digestive, în balonări stomacale și intestinale, precum și în colici, ci ea ajută și în dereglări glandulare și artrită. Contribuie foarte mult la curățirea de mucozități a intestinelor și stomacului cu secreții abundente. Când aciditatea gastrică lipsește sau se află în exces, rădăcina de obligeană o reglează în ambele cazuri. Este indicată și în hipometabolism (metabolism scăzut), în hipotonie (lenevie) intestinală, în scleroză și hidropizie. Oamenii neobișnuit de slabi, care au pierdut în greutate nu din lipsa unei hrane bune, ar trebui să bea ceai de obligeană. Acest ceai înlătură inapetența, se recomandă în cazul funcționării proaste a rinichilor și este un mijloc bun de curățire pentru organism.
În urma cazurilor pe care le-au rezolvat, mulți specialiști în fitoterapie au constatat că rădăcina de obligeana poate vindeca orice tumoare stomacală și intestinală, oricât ar fi de veche și de rea, chiar malignă. Într-o ceașcă de apă rece se pune o linguriță rasă de rădăcini de obligeană, se lasă să stea peste noapte, a doua zi se încălzește ușor în baie de abur sau apă, se strecoară și se bea câte o înghițitură înainte și după fiecare masă. Aceasta înseamnă 6 înghițituri pe zi. A nu se depăși doza! Acest tratament se referă la întregul traiect stomacal și intestinal, inclusiv la ficat, bilă, splină și pancreas.
Forme de utilizare:
– Infuzie sau decoct din 1 lingură rizom uscat și măcinat la 200 ml apă. Infuzia se bea în 3 reprize/zi, în cazul bolilor de stomac, indigestii dar și răceală, reumatism, scorbut, boli nervoase. Din decoct se beau 3-4 linguri/zi, înainte de masă, ca tonic gastric, pentru evitarea stărilor de vomă, activarea diurezei și transpirației în stări gripale, nefrite și enterite.
– Tinctură din 10-20 g rizomi uscați și mărunțiți în 100 ml alcool de 70E. Se macerează 8-10 zile, la temperatura camerei, cu agitație de 2-3 ori/zi, apoi se strecoară în sticluțe brune, bine închise și se consumă zilnic 20-30 de picături, de 2-3 ori/zi, înainte de mesele principale, pentru stimularea poftei de mâncare sau, după masă, pentru acțiune carminativă.
– Tinctură în amestec din 30 g rizomi de obligeană, 20 g fructe de chimion, 20 g fructe de fenicul, 20 g flori de mușețel și 20 g mentă la 1 litru alcool de 70 de grade. Se macerează 7 zile și se beau 3-4 linguri/zi, având efecte carminative (elimină gazele abdominale) sau sedative în bolile nervoase și mintale (isterie, epilepsie, delir, nevroze, amnezie, insomnie, melancolie).
– Vin aromatic din 100 g rizomi uscați la 1 litru de vin roșu. Se macerează la rece 8 zile, se adaugă 150 g zahăr și se bea câte un păhărel înainte de masă, având acțiune tonic-amară în stimularea poftei de mâncare dar și pentru efecte sedativ-antispastice.
– Pulbere din 1-4 vârfuri de cuțit de rizomi uscați și măcinați, care se ia zilnic, înainte de masă, ca tonic gastric și stomahic.
– Rădăcina uscată, mestecată încet, îi poate ajuta pe fumători să scape de acest viciu. După mestecare, se aruncă.
În industria alimentară, obligeana se folosește ca aromatizant al lichiorurilor. Rizomii acestei plante intră în compoziția ceaiului tonic aperitiv.
Tinctura de obligeană combate alopecia
Rădăcina de obligeană conține și principii active cu efect de stimulare a creșterii părului. Efecte deosebite are tinctura din 50 g pulbere de obligeană, la care se adaugă 10 g rădăcină de gențiană, într-un litru de alcool. După 24 de ore se strecoară și se adaugă 10 g ulei de salvie. Se fac fricțiuni pe pielea scalpului, de 3-4 ori pe săptămână, pentru stimularea creșterii părului, având acțiune de activare a circulației sanguine locale, astringentă, antiseptică și nutritivă ale foliculului pilos.
Se mai poate prepara un ulei de păr din circa 100 g rădăcină mărunțită într-un litru de ulei vegetal. Se lasă la macerat 3-5 zile, apoi se pune pe baie de apă 30-60 de minute, după care se strecoară și se folosește pentru fricțiuni ale pielii scalpului, zilnic, în cazul alopeciilor.
Sursa: www.evenimentul.ro