Din bătrâni se spune că vâscul (Viscum album) aduce noroc. Este agățat în case în noaptea Anului Nou și păstrat verde, în camere răcoroase, până când dă căldura.
Dar, pe lângă virtuțile sale de plantă cu noroc, mereu verde ca un simbol al biruinței vieții, vâscul are și reale calități terapeutice.
Chiar dacă este de găsit în crengile copacilor tot timpul anului, perioada optimă de recoltare a vâscului este toamna târziu și iarna, până în februarie. În scopuri terapeutice se folosesc, proaspete sau uscate, ramurile tinere cu frunze. Bobițele sînt toxice! Vâscul bun, medicinal, cu o toxicitate mai redusă, este cel de pe pomi (măr, păr, măr pădureț, prun, gutui), dar și vâscul recoltat din pin și din brad. Vâscul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, arțar, paltin și salcâm este foarte toxic, utilizarea lui în scopuri terapeutice fiind contraindicată.
Datorită conținutului ridicat de substanțe minerale, acid viscic, vitaminele C și E, frunzele de vâsc au calități vasodilatatoare coronariene și periferice, hipotensive, cardiotonice și diuretice. Din cele mai vechi timpuri, vâscul a fost folosit pentru bolile de inimă și vasculare, fiind un remediu redutabil, mai ales, în caz de hipertensiune arterială și ischemie cardiacă. Deoarece are substanțe active care normalizează întregul sistem circulator, vâscul face să scadă valorile tensionale mari și normalizează valorile tensionale mici. Chiar și în cazurile de hipotensiune arterială veche, vâscul dă rezultate bune.
Vâscul este un leac bun și pentru nervi, fiind util în tratarea epilepsiei, isteriei și a spasmelor de tot felul. Ceaiul de vâsc reglează metabolismul. Este recomandat ca femeile să bea ceai de vâsc în caz de tulburări menstruale. Este excelent pentru dezechilibre hormonale. Sucul de vâsc, luat pe stomacul gol dimineața și seara (înainte de culcare) remediază sterilitatea la femei. Conform ultimelor cercetări în domeniu, s-a constatat că vâscul stimulează extrem de puternic imunitatea.
Preparate din vâsc
În general, ceaiul de vâsc se bea timp de două luni, o dată pe an: 2 căni/zi timp de două săptămâni, 3 căni timp de 3 săptămâni, 2 căni timp de două săptămâni și o cană timp de o săptămână.
Pentru ca prelucrarea termică să nu deterioreze principiile active ale plantei, în fitoterapie se utilizează, mai ales, preparatele la rece: pulberea (vâsc dat prin râșnița de cafea), maceratul în apă sau vin și plămădeala în rachiu. Doza maxima de pulbere este de 2 g/zi pentru un adult.
În caz de hipertensiune, cea mai eficientă metodă este să se ia o jumătate de linguriță rasă de pulbere, dimineața, pe stomacul gol. Pulberea se ține sub limbă 15 minute, apoi se înghite cu puțina apă. Rezultatele tratamentului se simt după 2-3 săptămâni.
În caz de accidente vasculare, mai ales la vârstnici, se face o cură de 2 săptămâni cu un vârf de cuțit de pulbere de vâsc, de 3 ori/zi. Este indicat ca, în același timp, să se facă un tratament cu tinctură de Ginkgo biloba, și să se bea, în loc de apă, ceai de rozmarin și să se consume polen de albine.
Maceratul la rece asigură o mai bună circulație a sângelui în artere. Se consuma 2 căni de macerat pe zi, luate în 3-4 reprize, pe stomacul gol. În 200 ml de apă se pune o linguriță rasă de pulbere de vâsc. Se lasă la macerat, la temperatura camerei, timp de 8 ore, apoi se poate consuma.
În caz de sterilitate sau impotență asociată cu hipertensiune, se ia vâsc plămădit în rachiu – într-un borcan de sticlă se adaugă rachiu natural de 50E așa încât să acopere planta mărunțită, se agită și se lasă la macerat – o lingură în 100 ml de ceai din fructe de păducel, de 2 ori/zi, înainte de masă, timp de 3 luni.
Femeilor cu tulburări de menopauză li se recomandă să ia, în proporții egale, pulbere de vâsc, talpa gâștei, crețișoara și sunătoare: câte o linguriță rasă din această combinație de pulberi, cu puțină apă, de 3 ori/zi.
Sursa: www.evenimentul.ro
