Atei sau nu, europeni, africani sau asiatici, bărbați, femei sau copii, toți oamenii sunt predispuși să creadă în Dumnezeu și în viața de apoi. Aceasta nu o spune cineva, ci este rezultatul unui proiect internațional complex condus de două cadre didactice din cadrul Universității Oxford.
Proiectul în valoare de 1,9 milioane lire sterline, desfășurat pe parcursul a trei ani de zile, a implicat 57 de cercetători care au efectuat peste 40 de studii separate, în 20 de țări, reprezentând o gamă diversă de culturi și populații. Aceste studii, atât analitice, cât și empirice, au ajuns la concluzia că oamenii sunt predispuși să creadă în Dumnezeu și în viața de apoi, iar teologia, dar și ateismul răspund la acest impuls primar al minții umane. Cercetătorii spun că nu au intenționat ca prin acest proiect să demonstreze faptul că Dumnezeu există sau nu, ci ei au urmărit să afle dacă diferite concepte ca cel de dumnezeire sau viață veșnică sunt expresii esențiale ale minții umane. „Proiectul Cunoaștere, Religie și Teologie”, condus de dr. Justin Barrett din cadrul Centre for Anthropology and Mind de la Universitatea Oxford, a atras în această cercetare mai multe discipline, inclusiv antropologie, psihologie, filosofie și teologie. Constatările urmează să fie publicate în două cărți separate.
Omul se percepe ca având suflet nemuritor și nevăzut
Studiile efectuate în cadrul acestui proiect de către Emily Reed Burdett și Justin Barrett, de la Universitatea din Oxford, sugerează faptul că sub vârsta de cinci ani este mai ușor să crezi în unele proprietăți supranaturale decât a înțelege limitările opuse caracteristice omului. Copiii au fost întrebați dacă mama lor ar cunoaște conținutul din cutie pe care ea nu îl poate vedea. Copiii cu vârsta de trei ani au crezut că mama lor și Dumnezeu ar ști întotdeauna conținutul, dar deja de la vârsta de patru ani copiii încep să înțeleagă că mamele lor nu sunt atotvăzătoare și atotcunoscătoare. Cu toate acestea, copiii vor continua să creadă în ființe atotvăzătoare sau atotcunoscătoare, cum ar fi Dumnezeu.
Experimente care au implicat adulți, realizate de Jing Zhu de la Universitatea Tsinghua, China, și Emmons Natalie și Jesse Bering de la The Queenâs University, Belfast, sugerează că oamenii aparținând multor culturi diferite cred în mod instinctiv faptul că cel puțin o parte din mintea, sufletul sau natura lor continuă să trăiască și după moarte. Aceste studii demonstrează faptul că oamenii se consideră în mod natural ca fiind duali în natură, având pe lângă componenta trupească și una spirituală, participantă la o viață după moarte.
Viața spirituală dezvoltă armonia socială
Directorul de proiect dr. Justin Barrett a declarat că „dacă ne întrebăm de ce credințe și practici religioase persistă în societățile din întreaga lume putem concluziona că persoanele care manifestă legături religioase au o probabilitate mai mare de a coopera în cadrul unei societăți”. Aceste afirmații sunt susținute și de un studiu publicat de Joshua Williams de la Universitatea din Chicago, USA, luna aceasta, în „Journal of General Internal Medicine” și care susține faptul că pacienții spitalizați care au avut conversații despre religie sau spiritualitate cu echipa medicală au fost mai mulțumiți de îngrijirile pe care le-au primit. Dr. Farr Curlin, profesor de medicină, asociat la Universitatea din Chicago, susține faptul că „nu pare să fi contat faptul că pacientul a vrut sau nu să aibă o astfel de discuție. Chiar și cei care nu au dorit o astfel de conversație au avut aprecieri mai bune la cele patru măsurători ale studiului”. Acestea urmăreau gradul de satisfacție privind grija acordată de doctori, încrederea în doctori, lucrul în echipă dintre doctori și asistente și aprecierea în general a îngrijirilor primite. Totuși, dintre cei care au avut discuții despre spiritualitate, una din cinci persoane nu a fost mulțumită de calitatea asistenței spirituale primite, iar un sfert din persoanele care au declarat că nu doresc o convorbire pe teme spirituale a participat totuși la una.
Sentimentul religios este sădit în firea umană
Codirectorul proiectului „Cunoaștere, Religie și Teologie”, profesorul Roger Trigg de la Centrul Ian Ramsey al Facultății de Teologie din cadrul Universității din Oxford, a declarat faptul că „acest proiect sugerează că religia nu este doar ceva pe care niște indivizi aparte îl fac în zilele de duminică în loc să joace golf. Am adunat o cantitate mare de dovezi care demonstrează faptul că religia este o realitate a naturii umane chiar în societăți diferite. Acest lucru sugerează că încercările de a suprima religia sunt și vor fi cel mai probabil de scurtă durată pentru că gândirea umană pare a fi înrădăcinată în concepte religioase, precum existența de ființe supranaturale sau posibilitatea de a exista o viață de apoi”.
Astfel de cercetări științifice ajută la înțelegerea importanței religiei sau a fenomenului religios în viața unei persoane umane. Religia este pentru a rămâne. Ea nu poate dispărea, pentru că sentimentul religios este sădit chiar în firea umană. Tocmai de aceea religia este importantă pentru cel puțin șapte din zece persoane. Acestea sunt concluziile unui sondaj de opinie realizat de organizația Ipsos MORI și la care au participat 18.473 de persoane adulte din 24 de țări ale lumii. Potrivit fostului premier britanic Tony Blair, „acest sondaj arată cât de mult contează religia și faptul că nici o analiză a lumii contemporane, politică sau socială, nu este completă fără înțelegerea relației dintre credință și globalizare… Dialogul și acțiunile interreligioase sunt mai mult decât un subiect interesant, dar minor, periferic, sunt însăși esența, elementul central pentru crearea unei armonii și coeziuni sociale mai mare”.
Spiritualitatea autentică permite unirea completă a omului cu Dumnezeu
Deși aceste studii demonstrează existența unei componente spirituale în natura umană, nu înseamnă că orice spiritualitate este bună, dar este un început pentru ca omul să caute și să găsească adevărata spiritualitate. Poate exista o spiritualitate fără Dumnezeu sau fără Hristos și Biserică care, deși poate avea un efect pozitiv asupra ființei umane și a societății în general, nu permite o înțelegere și o împlinire a omului în totalitatea sa. De aceea este esențială o viață duhovnicească autentică. Teologul francez Jean-Claude Larchet spune că „este foarte important de subliniat că în zilele noastre nu există spiritualitate autentică care să permită unirea omului cu Dumnezeu în afară de spiritualitatea lui Hristos în Duhul Sfânt. Orice spiritualitate care atrage pe om prin aspirații pozitive, dar în afara lui Hristos și a Duhului Sfânt, este o iluzie. Spre deosebire de celelalte spiritualități, specificul Ortodoxiei constă în angajarea întregii ființe umane în fiecare clipă a existenței sale, nu doar în timpul Liturghiei de duminică sau a rugăciunii zilnice particulare, ci include toate aspectele vieții cotidiene. Ceea ce mi se pare important este faptul că spiritualitatea ortodoxă este una care vizează schimbarea omului. În vreme ce spiritualitatea celorlalte confesiuni creștine sau religii este adesea o spiritualitate fragmentată, care este trăită doar în anumite momente ale zilei, ale săptămânii sau ale lunii, spiritualitatea noastră îmbrățișează viața în integralitatea ei”.
(Alexandru ULEA, Ziarul Lumina)
