Relele sau păcatele făcute împotriva noastră și împotriva aproapelui

Părinții ne-au născut din trup, iar Biserica din apă și din Duh; și mai mare este nașterea duhovniceasca a Bisericii decât nașterea trupeasca a părinților. De la nașterea duhovnicească – Botezul – am primit pe îngerul păzitor tot în Biserică – de aceea se botează copii mici, orice ar zice alții – care să ne apere de toată primejdia văzută și nevăzută.
Deci dacă Biserica ne naște ne și crește și printre povețele cu care ne crește spre măsura bărbatului desăvârșit este și postul.
Trebuie deci să-i ascultăm porunca și să postim. Sfinții părinți cei de demult au băgat de seamă că toate relele de la stomac încep, de aceea am zis vorba aspra că postul este poarta și patrafirul este ușa iar toți ceilalți ne fură vremea.
Din darul lui Dumnezeu urmează să vă dovedesc să credeți toți: lupta postului cu relele sau despre felul cum ucide postul patimile.
Relele sau păcatele sunt de trei feluri. Iată-le:
1. păcate împotriva noastră, față de noi înșine;
2. păcate împotriva aproapelui;
3. păcate împotriva Duhului Sfânt, împotriva adevărului.
Toate aceste trei feluri sunt și păcate înaintea lui Dumnezeu, căci tu nu ești al tău ci al lui Dumnezeu. Prin urmare și păcatele pe care le faci împotriva ta sunt întocmai și păcate împotriva lui Dumnezeu. De aceea, fiindcă ești fiul lui Dumnezeu.
– Păcatele împotriva noastră și păcatele împotriva aproapelui
Păcatele împotriva noastră – înșine duc la învârtoșarea inimii – o cunoaștem cu toții, o cunosc și eu – dar ele mai duc și la întunecarea simțirii de Dumnezeu. Sunt cele șapte păcate de căpetenie sau păcate de moarte: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, lăcomia, pizma, mânia și lenea. Între acestea șapte se află și rădăcina relelor: lăcomia stomacului. Aceasta trebuie arsă cu postul și scoasă afară! Căci de nu va fi ars și scos afară iată să vedeți cum crește și se întinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului. Și anume iată cum: lăcomia stomacului odrăslește dintr-o dată din rădăcina o puzderie de ramuri din care mai arătoase sunt trei: mânia, desfrânarea și iubirea de avere.
Trebuie să mai știți un lucru și anume că păcatele sau patimile au doua fețe: una a omului și alta a diavolului, sau două laturi: una văzută și-a doua nevăzută. De acolo din umbra sunt conduse și sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugi sau căpetenii pentru fiecare patimă.
Așa să înțelegeți cum întotdeauna patimile le-au numit Sfinții părinți prin chiar dracii lor. Astfel: dracul lăcomiei de avere, dracul lăcomiei stomacului, dracul mâniei, dracul curviei și ceilalți.
Le-au numit așa pentru că aceste păcate sunt conduse din umbră de diavolul și le-au numit după căpetenia care lucrează din umbră. (Părintele Arsenie Boca)