Relația dintre părinți și copii

”Îndată ce copilul începe să înțeleagă”, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur, ”părinții îi învață Simbolul de Credință, cum să se roage și să psalmodieze, precum și rânduiala slujbelor sfinte”. Același ierarh dă mamelor următorul sfat: ”să îi învățați pe copiii voștri să își facă semnul Sfintei Cruci. Iar câtă vreme ei încă nu pot să și-l facă singuri, să îi însemnați voi cu mâna voastră”. Iar unei mame care era văduvă și pe care o chema Lito, îi scria; ”este foarte frumos pentru o mamă creștină să îl învețe pe copilul ei cum să pronunțe dulcele nume al Lui Iisus, când încă glasul său este foarte plăpând iar limba sa abia poate să pronunțe”.
Din toate cele amintite, se explică, cred, de ce părinții, și în special mamele, care au cea mai mare parte de responsabilitate, pentru educația copiilor lor în primii ani de viață, trebuie, ca de la cea mai fragedă vârstă, să cultive în sufletele lor sentimentul religios – sau mai bine spus, modul de viață ortodox – din care să rodească mai târziu fructele credinței și ale evlaviei.
Vreți să aflați cum este posibil să se împlinească aceasta? Cum să le inspirăm copiilor noștri trăirea credinței creștin ortodoxe?
Aceasta se poate realiza, daca vom începe să îi învățăm pe aceștia, încă de mici, adevărurile de bază ale sfintei noastre credințe.
Nu vă speriați! Este foarte simplu și fiecare dintre mame poate să o facă.
Cu cuvinte simple, izvorâte din inimă, trebuie să 1e vorbească pruncilor ei, cît se poate de des, despre bunul și milostivul Părinte ceresc, Care îi iubește mult pe toți copiii și le trimite bunătățile Sale.
Mai târziu, din timp în timp, le poate povesti despre viața primilor oameni în paradis. Despre cum trăiau ei acolo fericiți, atâta vreme cît au ascultat de Dumnezeu. Să le spună că în ceruri va fi întotdeauna mai bine, pentru aceia – care ascultă de Domnul și de părinții lor.
Să le istorisească de asemenea cum au păcătuit Adam și Eva, cum au fost alungați din rai și au făcut că nefericirea lor să fie moștenită apoi de toți ceilalți oameni. De aceea, a fost nevoie să vină pe pământ Mântuitorul, ca să poată din nou oamenii să moștenească împărăția cerurilor.
Să le povestească despre nașterea Domnului, despre păstorii cei smeriți, despre cei trei magi care I s-au închinat și despre Irod cel rău, care a ucis pruncii din Ierusalim. Să le descrie copilăria pruncului Iisus, închinarea Sa la templu la vârsta de doisprezece ani și viața Sa în Nazaret. Să le povestească patimile și răstignirea Sa, explicându-le că toate acestea Le-a suferit pentru că oamenii deveniseră foarte răi. Fiecare copil va înțelege îndată că el nu trebuie să fie rău.
Să continue apoi mama, să vorbească despre Învierea și Înălțarea la cer a Domnului! Va vedea că încet-încet, copilul va începe să îi ceară să povestească în fiecare zi tot mai multe.
Va putea așadar să istorisească și despre Maica Domnului, despre aducerea ei la templu la vârsta de trei ani, despre viața ei acolo. Să îi spună încă despre iubirea ei față de toți oamenii și despre împlinirea cererilor acelora care se roagă către Dânsa.
Îi va vorbi și despre sfinții îngeri, mai ales despre îngerul său păzitor, care se îngrijește de dânsul!