Iată că după o lungă și grea suferința, exilat ba de COVID, ba de restaurări, Festivalul de Rock a revenit anul acesta „acasă”, adică în locul unde debuta, în urmă cu 14 ani: în șanțul de apărare al Cetății de Scaun, loc îndrăgit atât de public,cât și de muzicienii care au apucat să cânte aici măcar o dată. Mi-au spus-o și în acest an doi dintremembrii grupului Masterpiece (Metallica tribute band),care în urmă cu mulți ani au cântat cu alte grupuri aici și așteptau plini de emoție revenirea în șanț. Ediția 2024 a avut drept organizator Muzeul Național al Bucovinei (rămas de ani buni drept unic organizator al evenimentului care încheie șirul de festivaluri cu care ne umple lunile de vară), proiectul „Cetatea de Rock a Sucevei” fiind aprobat și finanțat de Consiliul Județean Suceava.
Experiența de 14 ani a domnului Emil Ursu (ce manager de evenimente rock ar fi putut deveni!), directorul Muzeului Național al Bucovinei, l-a condus în acest an către o formulă de desfășurare care e categoric cea mai bună din întreaga istorie a evenimentului: 3 seri de concerte, cu câte 3 nume pe seara, dintre care cel puțin unul a fost capul de afiș. S-a depășit astfel ținta fixată, aceea de 5.000 de spectatori, ceea ce mă face să sper că anul viitor vom stabili un nou record.
Deschidere cu două vârfuri
Prima seară a fost chiar cea cu două nume importante, ambele putând fi considerate „headliner”: Trooper și Iris, după ce deschiderea a fost făcută de Vandaal, grup bucureștean cu numai 2 ani de existență. Trooper au fost cade fiecare dată excelenți, sucevenii având toate motivele din lume să-i iubească fără reținere. Reciproca e și ea valabilă! Pentru mine, Trooper a fost cel mai bun grup din Festival, cu excepția galezilor lui Phil Campbell,care au încheiat evenimentul. Iris a atras mare parte din public, alcătuit fie din nostalgicii epocii „Bună seara,prieteeeeeni!”, fie din puștime doritoare de a da ochii cu legendele rock-ului românesc, steag pe care Iris sunt cumva obligați să-l poarte după plecarea lui Nicu Covaci, în amintirea căruia aproape toți cei urcați pe scenă au spus câteva cuvinte din suflet. Spre surprinderea mea, „juniorii” știau piesele clasice ale Irișilor parcă mai bine decât cei mai în vârstă, lucru firesc de altfel, fiindcă de la o vreme te mai lasă memoria (v-o spune prezentatorul evenimentului, unul care acuși împlinește 71 de ani!).
Seara Alternosferei
Cea de a doua seară a început cu We Are Numbers, grup de metalcore din Brașov, a continuat cu grecii HellPass din Salonic (din cei 4, niciunul nu ține cu PAOK-ul lui Răzvan Lucescu, campioana Greciei, huooooo!),care nu m-au dat deloc pe spate, și i-a avut drept cap de afiș pe favoriții eterni ai puștimii (mă rog, și ai multor adulți!), foștii moldoveni numiți Alternosfera, deveniți români 100% de când s-au mutat la Sibiu. Nu i-am respectat solicitarea lui Marcel Bostan, liderul și vocalistul trupei, care mă rugase să spun la prezentare că unul dintremembrii grupului este un măgar! Pe scurt: a fost delir, toată lumea a cântat vers cu vers, alternosfericii fiind, e clar, cala ei acasă.
Final de excepție
Masterpiece, tribute band-ul Metallica,a fost foarte bun, italienii Methedras din Monza și-au făcut și ei treaba bine, dar toată lumea aștepta cu emoție concertul de final, al grupului galez Phil Campbell & The Bastard Sons, mai ales fiindcă Phil a fost, timp de 31 de ani, între 1984 și 2015, chitaristul grupului legendar Motorhead. Alături de el,”bastarzii”, 3 la număr, sunt chiar fiii lui, singurul ne-Campbell fiind vocalistul Joel Peters. A fost o demonstrație de profesionism, de măiestrie, concertul fiind fără reproș. Phil e clar un mare chitarist, „bastarzii” îi calcăpe urme, vocalistul – un excelent entertainer. Au cântat piese de-ale lor, unele și de la Motorhead, ba chiar și un cover la „Heroes” al lui David Bowie. Cred că ar mai fi cântat, că le-a priit atmosfera, dar avionul pe care îl aveau la ora 1 i-a gonit de pe scenăla 23:15. Ne-au rămas însă în străfundul inimii.
Pentru mine, care urc pe scenă ca prezentator de la început, din 2011, cea de acum a fost o ediție grozavă, între primele 3, dacă nu cumva chiar cea mai bună. Peste toate, publicul a fost o încântare, participând entuziast și neapărând niciun incident, de nicio natură, în nicio seară, pentru care le aduc tuturor mulțumiri respectuoase.
Mulțumiri și prietenilor de la Legio Phoenix, care au contribuit consistent la bunadesfășurare a Festivalului, precum și Jandarmeriei, ISU, Poliției, Poliției Locale și firmei de pază, toți făcându-și datoria elegant și civilizat. Ne revedem la anul. Tot în șanț!
