Regulile canonice ale nunții creștine

Regulile canonice pe care sînt datori a le împlini tinerii la nunta creștină ortodoxă:
1. Cei doi tineri care vor să se cunune unul cu altul, să nu fie între ei nici un fel de rudenie trupească sau duhovnicească, adică din Sfântul Botez. Cununia între rude este oprită cu desăvârșire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe.
2. Părinții celor doi tineri trebuie să se învoiască și să se unească la căsătoria copiilor lor. Nunțile făcute fără voia părinților nu aduc bucurie copiilor și sînt canonisite de Sfântul Vasile cel Mare în canoanele 38, 40 și 42 ca și desfrânarea, cu trei ani oprire de la Sfânta Împărtășanie până la împăcarea celor doi tineri cu părinții lor.
3. Cei doi tineri trebuie să se iubească și să se învoiască a se căsători unul cu altul; căci de se căsătoresc fără voia lor, la îndemnul părinților sau pentru câștiguri materiale, această nuntă nu poate dăinui.
4. Logodirea celor doi tineri să se facă cu preot, după rânduiala Bisericii, cu cercetarea canonică cuvenită.
5. Tinerii logodiți sînt datori să trăiască la părinții lor până la cununia religioasă și să-și păzească cu sfințenie fecioria, că de vor greși mai înainte sînt canonisiți de Biserică ca niște desfrânați și opriți șapte ani de la Sfânta Împărtășanie.
6. Mai înainte cu o săptămână sau două de cununia religioasă cei doi tineri sînt datori să se spovedească la duhovnicul lor din copilărie sau la preotul satului, cu post și rugăciuni și, dacă au voie, să se pregătească pentru Sfânta Împărtășanie.
7. Cununia religioasă se cuvine, după tradiție, a se face dimineața, de obicei Duminică, mai înainte de începerea Sfintei Liturghii, iar nașii mirilor să fie creștini buni, capabili să învețe și să povățuiască pe calea cea bună pe finii lor.
8. După slujba cununiei, cei doi tineri stau cu cununiile pe cap în mijlocul bisericii, înconjurați de credincioși până la sfârșitul slujbei, iar preotul dă binecuvântare de Sfânta Liturghie și se roagă împreună cu toți cei de față pentru ajutorul celor încununați. Crezul și Tatăl nostru este dator să le zică mirele.
9. Când preotul zice: „Cu frica de Dumnezeu, cu credință
și cu dragoste să vă apropiați”, atunci cei doi miri se apropie de Sfântul Potir și se împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Hristos, dacă au voie de la duhovnicul lor.
10. După terminarea Sfintei Liturghii cei doi miri sînt conduși la casa mirelui de nuntași după vechea tradiție ortodoxă, unde se așează la masă, mănâncă și se veselesc cu cucernicie și bună rânduială, întru slava lui Dumnezeu, precum se cuvine creștinilor.
11. Dacă cei doi tineri s-au împărtășit, se cuvine să fie în curățenie până în seara zilei următoare, pentru cinstea Sfintelor Taine.
Aceasta este regula canonică a celor ce se căsătoresc, rânduită de Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe, pe care cei mai mulți creștini o calcă în zilele noastre, spre a lor osândă (După Hristoitia, Bunul Moral al creștinilor, cap. 26; pag. 67-69, de Sfîntul Nicodim Aghioritul). Cei ce împlinesc aceste reguli creștine la căsătorie, primesc binecuvântare de la Dumnezeu și duc viață liniștită în familie și cu bună sporire în toate. Iar cei ce calcă rânduiala Bisericii la căsătorie, duc viață cu multe ispite. După rânduiala Bisericii nu se fac cununii sâmbătă seara, spre ziua Sfintei Duminici. Unii fac nunta cu scop de câștig, spre a dobândi daruri și sume mari de bani, schimbând Taina Nunții rânduită de Dumnezeu în rai, în prilej de desfrânare, de sminteală și de câștig pierzător de suflete spre a lor osândă. Un alt mare păcat fac tinerii care se cunună numai de ochii lumii, nu pentru naștere de copii, ci spre plăcere trupească și fac cununie și petrecere în sfintele posturi, când nunțile sînt oprite.
Gradele de rudenie care împiedică căsătoria
Gradele de rudenie sau rudeniile sînt de patru feluri:
Rudeniile de sânge (consângenitate) în linie dreaptă, care se opresc de la căsătorie la infinit. Consângenitatea în linie dreaptă se împarte în două:
a. În linie dreaptă suitoare, adică, tată – bunic – străbunic etc.
b. În linie dreaptă coborâtoare, adică tată – fecior – nepot – strănepot etc.
Rudenii de sânge în linie colaterală, care se opresc de la căsătorie până la al șaptelea grad inclusiv. Frații de o mamă sunt de gradul II de rudenie; verii primari sunt de gradul IV de rudenie; verii al doilea sunt în gradul VI de rudenie și nu se pot căsători unii cu alții; verii al treilea sunt în gradul VIII de rudenie și aceștia au voie să se căsătorească între ei. Frații și verii de tată vitreg sau mama vitregă, nu se pot căsători între ei tot pînă la gradul VIII inclusiv. În cazuri de nedumerire se cere sfatul și dezlegarea episcopului locului.
Rudenii prin încuscrire
Membrii a două familii încuscrite nu se pot căsători până la al cincilea grad, inclusiv. Membrii a trei familii încuscrite nu se pot căsători până la al treilea grad, inclusiv, după sinodul patriarhal din Constantinopol, din anul 997.
Înrudire spirituala, din botez si cununie, intre nași, fini și rudele lor. Căsătoria cu rude spirituale este oprita până la gradul al treilea inclusiv. Nu se pot casatori nașul cu fina, cu mama sau cu fiica finei. Nu se pot căsători finul cu fiica nașului și fiul nașului cu fiica finei.
Înrudirea prin adopțiune (înfiere) se oprește de la căsătorie până la gradul al treilea, inclusiv. În toate cazurile cei doi tineri, dimpreună cu părinții lor, sunt datori să consulte pe preot și să asculte întru totul de rânduiala Bisericii fixata de Sfinții Părinți și păstrată cu atâta sfințenie de înaintașii noștri.
Ce trebuie să facă cei căsătoriți anticanonic cu rude apropiate?
Orice nuntă ce se face cu rude trupești sau sufletești apropiate, Biserica lui Hristos n-o recunoaște, ci o desparte și o canonisește, după caz, cu oprire de la Sfânta Împărtășanie și pocăință, de la 3 până la 10 și uneori 15 ani, pentru că se face amestecare de sânge, se calcă legea dumnezeiască și se face sminteală în popor.
Ce trebuie să facă cei căsătoriți anticanonic cu rude apropiate?
Orice nuntă ce se face cu rude trupești sau sufletești apropiate, Biserica lui Hristos n-o recunoaște, ci o desparte și o canonisește, după caz, cu oprire de la Sfânta Împărtășanie și pocăință, de la 3 până la 10 și uneori 15 ani, pentru că se face amestecare de sânge, se calcă legea dumnezeiască și se face sminteală în popor.