Rednic, mopul lui Copos

Acest comentariu n-ar fi putut fi scris în urmă cu, să zicem, 10 sau 20 de ani, cel puțin din două motive: mai întâi că habar n-aveam ce e acela un mop (la alții probabil că se inventase de mult, la noi nu) iar apoi fiindcă nici dl Rednic nu dădea semne că ar putea evolua (involua?) tocmai în această direcție. Dimpotrivă: mi-l amintesc ca pe un fundaș absolut excepțional, de netrecut în zilele de glorie ale lui Dinamo, piesă de bază la Națională. Exact și decis în intervenții, părea un tip de mare caracter, ce mai, un om de fier. Vorba poetului: trecut-au anii… iar din fostul fotbalist a izvorât antrenorul. Care, la rândul lui, a reușit ceva performanțe onorabile, ba chiar remarcabile. E drept că, pe vremea când antrena Rapidul, circula zvonul că Mircea Rednic ar fi doar un intermediar (via telefonul mobil, mare invenție!) între ideile tactice emanate de fostul său antrenor și „profesor” într-ale meseriei, Mircea Lucescu, și executanții acestora, adică propria-i echipă. N-a confirmat nici unul dintre ei zvonul, însă tare mă încearcă senzația că lucrurile chiar așa stăteau. Ca orice antrenor, evident că și Rednic a clacat pe la o bucată de vreme, plecând de la Rapid mai mult gonit decât urmare a demisiei logice. Ba chiar, dacă-mi aduc bine aminte, se cam crampona de locul acela, nedând semne că ar pricepe că i-a sosit vremea debarcării. Drept urmare, apelând la tacticile și strategiile perfect însușite la Academia de Partid „Ștefan Gheorghiu”, fostul utecist fruntaș Copos i-a făcut vânt în mod absolut grotesc, nu cu mult diferit de cel prin care l-a ejaculat, pardon: ejectat, pe Bergodi. Altfel spus, mârlănește. Moment în care, fostul fotbalist de fier / oțel / beton Mircea Rednic s-ar fi cuvenit, ca un om manierat ce se află, să-și jure că neam de neamul lui n-o să-i mai calce prin bătătură maimuțoiului. Și că, eventual (că doar echipa nu-i vinovată) va mai antrena Rapidul doar atunci când panarama de „investitor” (mai mult pe banii statului!) va fi fost de mult uitat. Când colo, ce ne fu dat să vedem și să auzim? Că fără să stea măcar o secundă pe gânduri, domnul Rednic a acceptat să redevină mopul lui Copos. Mopul, pardon, acela cu care șterge domnul Cofetăria Ana Electronic pe jos când, din nebăgare de seamă, îi mai cade vreunui client frișca de pe moțu’ lu’ prăjitura. Iar dacă se confirmă și complotul fotbaliștilor (nimic mai firesc la români!), atunci domnului Rednic, în loc să se bucure de „job”, mai bine i-ar fi teamă. Nici nu-i nevoie să-l „lucreze” și pe el ca pe Bergodi. S-a lucrat deja singur, când a redevenit mopul de altădată.