Lucrările de excavare din zona centrală a Sucevei, lucrări executate în vederea construirii unei parcări subterane (este vorba de parcarea cu 55 de locuri proiectată în perimetrul situat între Casa de Cultură a Sindicatelor și sediul E.ON) au scos la iveală fundațiile unui imobil care-a fost cândva reprezentativ pentru urbe: Casa Națională.
În stil clasic, pe trei nivele, cu o intrare somptuoasă în formă de “U” și scări în spirală…
Clădirea, a cărei construcție realizată în etape după proiectul arhitectului Konrad Bittner a fost inaugurată, în stadiul final (cel de-al doilea corp) la data de 8 mai 1932, a fost, o bună bucată de vreme, sediul instituțiilor culturale ale Sucevei: Biblioteca Centrală, Muzeul Orașului Suceava și Muzeul Porumbescu, Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Casinoul funcționarilor români.
Format din două corpuri, primul ridicat la începutul veacului trecut, cel de-al doilea realizat între anii 1926-1932, în plină criză economică, imobilul Casei Naționale, construit în stil clasic, cu plan dreptunghiular, pe trei nivele, cu o intrare somptuoasă în formă de “U” și scări în spirală, dispunea de spații generoase de utilitate publică: “o mare sală festivă, pentru audiții muzicale, conferințe, serate…saloane luminoase puse la dispoziția societăților culturale”.
O fotografie de la festivitatea de punere a pietrei de fundație a Casei Naționale
Unul dintre albumele cu fotografii din anii 1885 – 1985, din donația preotului Nicolae Pentelescu (donație păstrată în „Fondul Bucovina” din cadrul bibliotecii publice sucevene), conține o fotografie care imortalizează un moment de la festivitatea de punere a pietrei de fundație a Casei Naționale din Suceava.
Fotografie din păcate nedatată, așa că, până când în documentele aflate la Arhivele Naționale Suceava nu va fi identificată o mențiune concretă, consemnăm începerea lucrărilor de construcție…la începutul veacului XX.
„Și-n temelia ei e suflet viu zidit: sufletul cel viu al credinței în izbândirea neamului românesc!”
Revista “Făt-Frumos” (nr. 3-4, mai-iunie 1932) semnalează “Inaugurarea Casei Naționale din Suceava” la data de 8 mai 1932, în Duminica Tomii, subliniind “stăruința și iscusința președintelui Societății „Casa Națională”, dr. Eusebie Popovici (primar al urbei în două mandate interbelice), care “a reușit să ducă la capăt asemenea operă chiar în această vreme de cumplită criză”.
„Serbarea inaugurării – așa cum aflăm din textul semnat de M.A. Teiu – s-a desfășurat cu tot fastul cuvenit: sfințirea casei a săvârșit-o însuși I.P. Sa Mitropolitul Nectarie, asistat de părintele paroh Mihail Sârbu și părintele diacon Sornițchi”.
Festivitate la care Eusebie Popovici a spus că „această Casă Națională, începută cu suflet românesc în vreme de răstriște și robie, e temeinic și trainic zidită, fiindcă și-n temelia ei – ca-n povestea Meșterului Manole – e suflet viu zidit: sufletul cel viu al credinței în izbândirea neamului românesc!”.
A găzduit colecțiile muzeului sucevean până în anul 1968
Imobilul din zona centrală a orașului a căpătat diverse destinații după cel de-al Doilea Război Mondial, dar a găzduit colecțiile muzeului sucevean până în anul 1968, când instituția muzeală a primit ca sediu imobilul în care funcționează și astăzi, clădire construită în anii 1902-1903 ca sediu al Căpităniei Districtuale.
Sistematizarea zonei centrale a Sucevei din anii ’70 a dus la demolarea Casei Naționale.
Clădirea „temeinic și trainic zidită”, având în temelie, așa cum spunea Eusebie Popovici, „sufletul viu al credinței în izbândirea neamului românesc” a dispărut din peisajul urban al Sucevei.
*
Atunci când a fost demolată, nu s-a făcut nici o consemnare. În ceață au rămas și data punerii pietrei de temelie și cea a dispariției clădirii. Să-i fie recviemul acum, la spargerea fundațiilor cu picamerul pentru construirea unei parcări subterane.
