Se apropie sărbătoarea Crăciunului. Comercialul, luminile frumos colorate, ghirlandele, îngrijorarea pentru masa de sărbătoare este posibil să estompeze mesajul sărbătorii Nașterii Domnului. Preocuparea pentru cadouri, surprize și Moș Crăciun nu mai lasă loc Celui care a părăsit cerul pentru a Se naște în ieslea Betleemului, Aceluia care, așa cum spune apostolul Pavel, „bogat fiind, S-a făcut sărac, pentru ca prin sărăcia lui noi să ne îmbogățim” (cf. II Cor 8, 9).
La estomparea mesajului creștin, în mod sigur, contribuie și acțiunile militante ale unor asociații sau instituții care și-au propus să scoată din societate orice referință la sacru.
Este cunoscută, în acest sens, campania de publicitate din Londra, din lunile octombrie-noiembrie, care promova ateismul prin sloganurile afișate pe 30 de autobuze: „Dumnezeu nu există. Nu te mai îngrijora, bucură-te de viață”.
Pe aceeași line se înscrie și decizia luată acum câțiva ani în instituțiile din SUA de a nu mai folosi urarea „Crăciun fericit!”, pentru a nu leza, se argumenta sensibilitatea necreștinilor.
De asemenea, la începutul lunii noiembrie, anul 2008, în Marea Britanie, Primăria din Oxford a decis să abolească orice referință la Crăciun, urmând ca toate „evenimentele” legate de 25 decembrie și de zilele succesive să facă parte din așa-numita „Festivitate a luminii de iarnă” (Winter Light Festival). Autoritățile consideră că sărbătoarea creștină are o rezonanță prea mare, care dezavantajează celelalte religii. Ca atare, obiectivul lor este nu mai vorbi de Crăciun.
Cu siguranță, românii ar putea să le povestească celor din Marea Britanie, din SUA sau din alte zone de timpurile când la noi în țară erau oameni care vorbeau de Moș Gerilă sau de Sărbătorile de iarnă, cu același gând de a ascunde mesajul Crăciunului.
În fața acestor provocări se înmulțesc inițiativele din partea credincioșilor, de a recupera sensul creștin al Crăciunului. Sunt semne pozitive într-un context cultural din ce în ce mai ostil și mai indiferent față de valorile religioase.
De exemplu, împotriva deciziei autorităților din Oxford au protestat imediat nu numai creștinii anglicani și catolici, dar chiar și evreii și musulmanii. Credincioșii islamici și de alte confesiuni – a afirmat Consiliul Musulman din Oxford – „așteaptă cu înfrigurare Crăciunul, o sărbătoare specială ce nu poate fi ștearsă printr-o trăsătură de condei”. Sugestivă în acest sens este și reacția arhiepiscopului Gianfranco Ravasi, președintele Consiliului Pontifical al Culturii, care spune că prin asemenea inițiative, precum cea din Oxford, „Dumnezeu nu este negat, ci este cu totul ignorat… În fața unei negări poți veni cu argumente, în schimb în fața unui soi de «joc de societate», incolor, inodor și fără nici un gust, te afli în imposibilitate de a reacționa. Acum avem indiferența, iar aceasta decolorează totul, estompează și, la sfârșit, poate să-l împiedice pe om chiar să-și pună întrebări asupra temelor fundamentale”.
Radio Vatican informează că în urmă cu trei ani, un grup de persoane din Mișcarea Catolică de la Schönstatt a coborât în stradă ca să atragă atenția că fără Cristos nu există Crăciun adevărat. Unindu-și resursele și darurile cele mai prețioase: credința, solidaritatea, personalitatea și spiritul artistic, s-au hotărât să dea viață în octombrie 2005 campaniei intitulate „Crăciunul în stradă”.
Mii de oameni – persoane consacrate și credincioși laici, familii și membri din diferite grupări și mișcări bisericești – și-au dat mâna pentru a sprijini această cauză. Organizează reprezentări ale Nașterii Domnului pe străzi sau ies cu instrumentele lor să cânte acele melodii de Crăciun care fac referință la Nașterea lui Iisus. Promovează includerea imaginilor religioase în elementele decorative amplasate în locurile publice, precum și mici spectacole cu cântece de Crăciun în locuri foarte frecventate: parcuri, aeroporturi, școli, asociații de locatari, autobuze și stații de metrou. Organizează și concursuri cu reprezentări ale grotei Nașterii Domnului, concerte de Crăciun, programează vizite ale preoților în diferite cartiere pentru binecuvântarea imaginilor religioase.
Desigur, aici intră și inițiativele creștinilor de pretutindeni, care în zilele dinaintea Crăciunului cântă colinde, anunțând Nașterea Aceluia care ne-a adus mântuirea, sau care, ascultând cântările și lecturile din Cartea Sfântă proclamate în biserici, promovând rugăciunea, meditația și reculegerea, se apropie de Dumnezeu și la acest Crăciun, pentru a face din viața lor o iesle în care să Se nască Pruncul Iisus.
(Pr. Cornel CADAR)
