Rebeliune legionară cu arme de foc, morți și arestați

În urmă cu exact 75 de ani, societatea românească a trecut prin momente sângeroase, iar localitățile aflate acum în județul Suceava nu au fost ocolite de violențe. Se întâmpla în zilele de 21, 22 și 23 ianuarie 1941, iar evenimentele de atunci au influențat inclusiv istoria României, care după numai câteva luni intra în război alături de Germania Nazistă invadând URSS. Rebeliunea legionară, așa cum sunt denumite violențele de acum 75 de ani, a avut episoade în Suceava, Rădăuți și Câmpulung Moldovenesc, iar la final s-au consemnat morți, persoane arestate, dar și o nouă ordine impusă de câștigătorul disputei, mareșalul Ion Antonescu. Timp de trei zile, Monitorul de Suceava vă prezintă cum s-au derulat conflictele, în ordine cronologică, unele dintre ele cu arme de foc, iar în acest periplu în istorie sprijinul vine din partea lectorului universitar doctor Radu Florian Bruja, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, cu informații adunate din arhive după o muncă intensă.
Lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja a explicat contextul în care s-a ajuns la luptele armate de stradă care au cuprins într-o măsură semnificativă și Bucovina, o zonă în care legionarii aveau cuiburi foarte puternice și numeroase.
„Deși primele antecedente ale rivalității dintre Ion Antonescu și Garda de Fier sunt anterioare lunii noiembrie 1940, după asasinatele de la Jilava, Snagov și Strejnic, conflictul a devenit de domeniul public și s-a închis orice șansă de reconciliere. Ion Antonescu a calculat «greșit dinamismul revoluționar al unei mișcări care s-a ridicat la putere direct din negura persecuției», dar nu era numai vina sa în eșecul guvernării bicefale. Lipsa de experiență politică a lui Horia Sima, ambițiile unor legionari din vechea gardă, oportunismul multor lideri ajunși în fruntea Legiunii peste noapte, cât și dificultățile create de influența naziștilor, toate au contribuit la sporirea tensiunilor până la cote insuportabile. În ianuarie cele două tabere erau pregătite de bătălia finală. Un moment crucial a fost vizita lui Antonescu la Obersalzberg, coroborată cu refuzul lui Horia Sima de a-l urma, când, se pare, soarta Mișcării Legionare a fost pecetluită. Este sigur faptul că generalul își luase măsuri de siguranță prin întocmirea unui plan de intervenție a armatei pentru menținerea ordinii publice interne cu un model de execuție elaborat în detaliu încă din decembrie 1940 pentru preîntâmpinarea unei eventuale lovituri de stat orchestrate de Legiune”, a arătat Radu Florian Bruja.
Declanșarea rebeliunii legionare s-a datorat asasinării maiorului german Helmut Doering, șeful serviciului secret al armatei din Balcani, împușcat în fața hotelului Ambasador din București. Nu se știe exact dacă a existat și amestecul Gărzii de Fier în atentat, dar acest incident a declanșat începutul luptei pentru putere în România. Asasinarea maiorului german Doering a fost comemorată la Câmpulung printr-o mare Adunare publică a legionarilor din județ, la data de 19 ianuarie 1941.
Antonescu a lansat o ultimă încercare de pacificare prin apelul radiofonic către țară. Evenimentele din ianuarie 1941 l-au avut pe bucovineanul Vasile Iasinschi în prim plan. El a ținut la 19 ianuarie discursul radiodifuzat din Aula Facultății de Drept din București, care a fost întrerupt de scandările legionarilor împotriva lui Antonescu. A fost momentul care a declanșat primele mișcări de stradă care au generat rebeliunea legionară.
Peste 200 de legionari înarmați au invadat străzile din Câmpulung Moldovenesc
Odată cu declanșarea ostilităților în țară, în data de 21 ianuarie 1941, evenimentele s-au precipitat și în județele Bucovinei. Primele evenimente s-au derulat la Câmpulung Moldovenesc.
„În jurul orei 14.00, comandantul Centrului de Recrutare Câmpulung, lt. col. Mihai Gheorghiu, a primit ordin din partea Ministerului Apărării Naționale să se prezinte la Prefectura județului pentru a lua instituția în primire. Inițial, prefectul legionar Cristofor Rusu s-a conformat ordinului. La ora 17.00, o delegație formată din trei legionari, condusă de Nicu Mălinaș, comandantul sectorului legionar Câmpulung, din dispoziția șefului organizației gardiste din județ, Matei Hojbotă, a ocupat clădirea Prefecturii, împiedicând trecerea acesteia în mâinile autorităților militare. În același timp, grupuri de legionari au ocupat Centrala telefonică, Poliția, Poșta și Gara Câmpulung Moldovenesc, patrulând în formații paramilitare pe străzile orașului. Coordonarea dintre prefectul Cristofor Rusu, care a amânat cât mai mult posibil predarea arhivei instituției pe care o conducea, și organizația legionară a dat peste cap ordinele autorităților militare, deși acestea fuseseră anunțate telegrafic de eventualitatea unei lovituri. O telegramă semnată de Horia Sima către Legiunea de Jandarmi Câmpulung a creat confuzie, cerându-se predarea armelor la sediul legionar din localitate. Cu toate acestea, singurele instituții care au fost ocupate de militari au fost Legiunea de Jandarmi și Centrul de Recrutare, unde s-a organizat rezistența. În jurul orei 18.00, legătura telefonică cu restul țării a fost întreruptă, în schimb, legionarii au telefonat în județ solicitând sprijinul organizațiilor din mediul rural. Dar Inspectoratul General al Jandarmeriei a reușit să păstreze legătura telefonică cu reprezentanții lui din Câmpulung. Până în seară, peste 200 de legionari înarmați, din Sadova, Pojorâta, Fundu Moldovei, Breaza, Vatra Moldoviței, Valea Putnei, au ajuns în Gara Câmpulung, invadând străzile orașului. Modul de desfășurare a ostilităților în București și în provincie are multe similitudini. Dezinformarea și deruta au fost factorii care au mărit panica”, a arătat cadrul universitar sucevean.
Angajații Abatorului Burdujeni, înarmați și trimiși să asedieze sedii ale instituțiilor din Suceava
Tot pe 21 ianuarie 1941 rebeliunea s-a declanșat și la Suceava. Legionarii au ocupat sediile Prefecturii și Primăriei Municipale, înregistrându-se schimburi de focuri pentru ocuparea Poliției, instituția rămânând în mâinile autorităților numite de Antonescu.
Potrivit documentelor vremii, la data de 21 ianuarie insurecția legionară atinge apogeul și la Suceava prin îndrăzneala sa. „Insurgenții” au ocupat localul Prefecturii de județ și al primăriei, încercând să ocupe oficiul polițienesc, dar nu au reușit din cauza rezistenței organelor de pază, „care au dat dovadă de un deosebit spirit de sacrificiu în această împrejurare”.
„Unul dintre liderii rebeliunii sucevene a fost Ștefan Romașcan, directorul abatorului Burdujeni. El a patronat un cuib legionar pe care l-a finanțat cu banii întreprinderii pe care o administra. În înțelegere cu prefectul legionar al județului, profesorul Gavril Ionescu, întreg personalul abatorului a fost organizat în mai multe coloane de marș și înarmat, luând parte la asedierea și ocuparea instituțiilor din Suceava. Un eveniment mai greu de explicat s-a petrecut la Cercul de Informații Suceava. Un raport al Serviciului Secret de Informații relevă că Cercul a fost ocupat de un grup de legionari deghizați, agenți ai Uniunii Sovietice. La reușita acestei acțiuni au participat atât șeful legionar al Poliției Suceava, col. Hotinceanu, cât și prefectul Gavril Ionescu. Nici executanții nu erau români: legionarii Krevinski, Vasile Cervinski și Alois Viskerna. De altfel, URSS nu era străină de evenimentele din România. Înainte și în zilele rebeliunii, la granița țării au fost înregistrate schimburi de focuri, treceri ilegale ale frontierei, concentrări de trupe, răpiri de persoane de pe teritoriul României. În zilele rebeliunii, o serie de agenți au fost infiltrați în România pe la punctele de trecere de la Bahrinești și Vășcăuți pe Siret. Grănicerii ruși îi amenințau pe cei români «să plece de la frontieră că nu mai au ce căuta, deoarece în țară este revoluție». De altfel, circulau multe zvonuri despre optimismul ofițerilor Armatei Roșii de pe teritoriul Bucovinei care sperau că tulburările din România constituiau un bun prilej pentru Soviete pentru a ocupa întreaga țară. Serviciul Secret de Informații deținea știri despre trupele sovietice din partea ocupată a Bucovinei care intenționau să treacă frontiera pentru a transforma rebeliunea legionară într-o mișcare pro-comunistă”, a menționat lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja.
Lovitura legionarilor, împiedicată la Rădăuți, Baia și Siret
În restul teritoriului, în prima zi a rebeliunii a domnit liniștea. Prefectura județului Rădăuți și Poliția orașului au fost preluate de organele militare numite de Antonescu. Nici la Siret nu au existat incidente, deși la 21 ianuarie legionarii au ocupat Poliția și Oficiul telefoanelor. Fără să tragă, armata a preluat instituțiile orașului. Aceeași situație a fost înregistrată și pe teritoriul județului Baia. Conform unei dări de seamă asupra ordinii interne pe Teritoriul Armatei a IV-a, pe teritoriul Bucovinei, în data de 22 ianuarie, era liniște doar la Rădăuți. La Câmpulung și Suceava prefecturile de județ erau ocupate de legionari și situația era tensionată.